Aici am „intrat în pîine“ – 2

Un fel de continuare de aici.
A dispărut un stîlp din beton, înlocuit de unul din aliaj uşor, cu mai puţine cabluri pe el. C-aşa e în capitalismul feroce: betonul din stîlpi trece în borduri, iar granitul din borduri trece în curţile şmecherilor.
Într-adevăr, se pare că în picioare rămîne doar faţada. Faţadă pe care au început s-o cureţe, au raşchetat frontispiciul pînă au dat de numele de dinaintea celui cu rezonanţe comemorative: Cartea Românească. Nici măcar nu s-a revenit la el, după 1989. Ar fi sunat prea comun sau ar fi intrat în conflict cu numele unei edituri care încă supravieţuia. Aşa că i-au zis Romcartexim (chit că nu importa şi nu exporta nimic, dar suna bine) apoi Romcart, alăturîndu-se unei liste interminabile de „Rom...“-uri, de la ţevi şi betoane pînă la biscuiţi şi batoane. Oricum, n-a ţinut mult. Fosta „13 Decembrie 1918“ era din ce în ce mai puţin o tipografie stand-alone şi din ce în ce mai mult un cuib care colcăia de edituri fantomă sau familiale. Fiecare şef de secţie (neapărat) sau simplu meseriaş (dintre cei mai „vizionari“, să zicem) îşi încropise mica lui afacere la botul calului. Ce putea fi mai convenabil decît să-ţi faci editură într-o tipografie? Cărţile care au apărut în felul ăsta sînt adevărate orori din punct de vedere tehnic (coperte cu grafică oribilă – uneori chiar colaje ordinare din reviste vechi de modă, hîrtie de sortimente diferite adunată din prisoase – aşa-zisele cărţi-doboş, texte aruncate cu lopata în pagină...). Tirajele erau însă ameţitoare, se începea de la 30.000, erau vremuri în care chiar „se citea“ orice. Nu apăruse tabloidul şi nici Sandra Brown nu devenise încă un fenomen de masă.

Check the calendar... twice

Poate v-a fost somn sau nu v-a fost dar dormiţi ca oamenii normali (noaptea) şi nu vă daţi seama că afară ninge ca la balamuc... sau ca-n fraţii Grimm. Pe vremea lor însă – destul de previzibil – ningea iarna.

Vă serviţi?...

Nu cred că am dezvoltat suficient subiectul limbii române şi felul în care a ajuns ea să fie mutilată în toată media, oral, scris şi telepatic. Din momentul în care au apărut î din a, sunt şi nicio/niciun, ceva s-a scurtcircuitat în minţile fragede ale copiilor. Mai afectaţi par să fie cei pe care schimbările i-au surprins pe băncile şcolii şi e normal să fie aşa. Atunci cînd regulile se modifică în timpul jocului, în afară de faptul că te simţi frustrat, începi să-ţi dai cu stîngul în dreptul. Aşa au apărut enormităţile de genul sânt, vre-un, âmi, bineânţeles etc. Paleta malformaţiilor e mult mai largă şi nu include defectul mai vechi şi fără nici o legătură cu modificările multianuale ale normelor Academiei: surplusul de i-uri din terminaţia cuvintelor, sugerat probabil de rezonanţa fonetică. Ochi albaştrii, doi extratereştrii, a revenii etc.
Pretenţia că aş fi vreun vorbitor/scriitor ieşit din comun n-am avut-o decît în perioada nebună a tinereţii mele. Mi-am descoperit şi asumat limitele citindu-i şi ascultîndu-i pe cei din jurul meu. Pe unii dintre cei din jurul meu, mai bine zis. Mai ales că între a scrie corect şi a scrie bine e o diferenţă de nuanţă. Altfel, fiecare dintre noi ar fi scris cel puţin două romane după fiecare carte citită.
În ceea ce mă priveşte, prefer „arhaismul“ unei aşa-zise modernităţi sau unui aşa-zis dinamism al limbii scrise sau vorbite. „E o limbă vie, iată“ s-a auzit la un moment dat şi argumentul ăsta a fost suficient pînă şi pentru includerea în DEX a unor formule al căror unic merit era că deveniseră utilizate frecvent. Repetiţia e mama învăţăturii, nu neg, dar cred că aici autorul a vrut să spună altceva...
N-o mai lungesc, am să revin la titlu şi la una dintre rarele situaţii în care am răspuns „virulent“ unei mostre de preţiozitate cu efect contrar. Se făcea că ne aflam mai mulţi indivizi la o masă de restaurant/bar/cafenea. Unde anume e mai puţin important. La un moment dat apare flăcăul cu tava plină cu „de-ale gurii“ şi se pregăteşte să pună în dreptul fiecăruia ceea ce fiecare comandase. „Cine serveşte cafeaua?“, întreabă. Ridic două degete: „Dumneavoastră, eu doar o beau“. Variante:
1. A conştientizat eroarea dar s-a ofuscat şi aproape mi-a trîntit cafeaua în poală.
2. N-a conştientizat nimic, s-a prins doar că eu sînt ăla care serveşte cafeaua.
3. A intrat într-o buclă, mi-a pus cafeaua în faţă cu gesturi nesigure. Cu prima ocazie, a deschis un dicţionar şi a aflat că nici oximoronul nu e un vierme intestinal.

Battlestar Galactica – pour les connaisseurs...

Sincer să fiu, mă aşteptam ca Tighe (the one-eyed colonel) să spună: „There's a good chance you'll see me SOBER“ :)
Şi dacă zece motive nu sînt suficiente pentru sezonul patru, iată încă unul: pentru că e ultimul.

Al 12-lea jucător: 3 autogoluri?...

Rămîne de văzut. Sînt prea multe variabile deocamdată: bricheta a fost aruncată de un rapidist sau de un stelist infiltrat, au trecut sau nu au trecut 3 minute de la prima întrerupere şi pînă la reluare, nimeni nu pare să ştie ce prevede regulamentul...
Între timp evenimentele se precipită aşa cum au ele prostul obicei de fiecare dată după un şoc. Rednic demisionează. Becali promite că intră în umbră. Luptele de stradă aşteaptă un moment prielnic.
Dintre toţi, un singur om pare să nu fi fost afectat de tot acest iureş şi rămîne egal cu el însuşi.
Crăciunescu, în direct la TV: „...pe chipul feţei lui“.

Ce se poate întîmpla într-un balcon deschis - end

Part 1, Part 2.
Nu va mai exista şi o parte a treia. Azi am găsit cuibul gol. Aproape gol. Amîndoi puii născuţi morţi, unul dintre ei aproape strivit. Mi s-au cam înmuiat genunchii dar am reuşit – cu ochii aproape închişi – să arunc fostul cuib şi să fac curat.

Conflict de interese cu tablă ondulată

Am folosit cuvîntul „descarcerări“ ieri, nu? Mă scuzaţi... Nu ştiam, azi pe la prînz, de ce nu mai vine tramvaiul. Nici chiar după o jumătate de oră, în cazul liniei 20 cam ăsta e momentul în care începi să-ţi pui întrebări.
O staţie mai în aval, două maşini şmechere (un BMW şi un VW, amîndouă clasa mare şi neagră, „să ştie fraierii cine sînt io“) se şifonaseră rău şi reciproc tocmai pe şine. Lume strînsă ca la urs, cetăţeni, alegători, gură-cască. A, şi poliţie, multă poliţie. Poze, măsurători, jaloane, comentarii.
Nu ştiu nimic despre victime şi nici despre ce fel de oameni se aflau la volanul celor două adevărăciuni. Şi nici nu am chef să mă documentez, aşa că judec după aparenţe şi mă declar mulţumit. Doi purtători de tupeu on the loose mai puţin. Cel puţin pentru o perioadă.

What the frak took you so long? :)

Siguranţă şi încredere

Mi-a trecut pe lîngă urechi, zilele trecute, o declaraţie a nu ştiu cărui 'tanmajor de la Poliţia Capitalei: cum că efectivele din trafic vor fi sporite cu ocazia summit-ului N.A.T.O de la începutul lui aprilie. Nea Caisă ăla făcea referire la agenţi aduşi de prin alte judeţe, pentru fluidizare, descarcerare, ordine şi curăţenie. Sînt convins că nu s-au dus cu gîndul atît de departe, dar aici avem intersecţia Orhideelor cu Splaiul Independenţei (Grozăveşti-Carrefour), răvăşită de tranşeele viitorului pasaj ultra-suprateran şi dirijată ad-hoc de un presupus „aurolac“.
And again... mai ştii? Pînă la urmă, cine cunoaşte cel mai bine problemele din trafic decît copilul străzii?

Ce se poate întîmpla într-un balcon deschis – part 2

Din cînd în cînd se poate întîmpla să vrei să faci curat, c-aşa e într-un balcon deschis, se adună mizeria ca pe cîmp. Mai dai o mătură, mai pui nişte pămînt unguresc în ghivece... Ceea ce am şi făcut. Un colţ însă a rămas neatins, şi anume colţul „intrusului“. Nu cred că mai apuc să-i văd „comoara“. Nici nu s-a urnit cînd i-am dat jos acoperişul... Cît mai ai de gînd să cloceşti, Gugule? Că vreau să zugrăvesc!

Hai...

Nu mă trag din Dumnezeu

M-am abţinut să comentez chestia cu religia obligatorie în şcoli pentru că subiectul mă inflamează mult mai rău decît merită biserica ortodoxă. Dar:
- îmi plac foarte mult bananele.
- cînd eram mic mă dădeam în leagăn.
- nu mă duc pe malul mării de tîmpit sau pentru că mi-a suflat El în ceafă, ci pentru că am încă în gene marele salt făcut de primele amfibii care au evadat din oceanul planetar. E ceva cu apa aia... şi nu e „divin“.
Darwin rulz all the way, dus-întors.
Biserica? O amoebă disperată.

Nu chiar mea culpa, dar...

... se cuvine totuşi să menţionez că azi mi-a sosit carcasa comandată de la Mediadot. N-am mai apucat să-i sun ca nu cumva să mă uite şi săptămîna asta. M-au sunat ei, de dimineaţă. „Avem produsul". „Ok, l-aţi avut şi săptămîna trecută, n-o să mă sunaţi iar peste 10 minute ca să-mi spuneţi că v-a scăpat printre degete?“. „Nu“ (zîmbind, probabil).
Se împlinesc două ore de cînd am intrat în posesia obiectului cu pricina. Cutia – sigilată, accesoriile la locul lor. Poze. Pentru celelalte componente mergem deocamdată pe mîna Mediadot.
Există vreo certitudine că, dacă aş fi avut răbdare, lucrurile ar fi mers la fel şi cu încercarea de la MarketOnline? Nu.

Luna din seara asta

Nu, nu e eclipsă. Şi o întrebare: presupunînd că am fost vreodată, de ce nu mai mergem? Aud?...

Tehnici de MarketOnline şi Mediadot

„Plecat“ în căutarea carcasei încă de la începutul săptămînii, mi-am închipuit că online lucrurile merg mai smooth. Aiurea. Te aştepţi ca, în faţa casei de marcat de la supermarket, plata cu cardul să fie mai rapidă, nu? Ai văzut bine că nu e deloc aşa, da?
În viaţa reală, rafturile UltraPro, Flamingo, DDC şi ale altora ca ei sînt pline de „săpuniere“, carcase cu preţuri de la 1 milion în jos adică. În plan virtual, pot să mă uit la poze cît poftesc, sînt destule, colorate şi din toate unghiurile. Problema apare în momentul în care vreau să şi cumpăr. Fetiţa sau flăcăul de la capătul firului nu ştie dacă acel produs e în stoc, trebuie să verifice la furnizor. Îi las un număr de telefon şi o adresă de mail. Mă sună a doua zi. Nu e în stoc. Pa. Mă trezesc însă cu cont creat pe site. Să mă mai uit la poze (?)...
La MarketOnline am repetat procedura de mai sus, cu o diferenţă: am fost informat că produsul poate fi comandat. Am comandat deci. După două ore primesc un mail: Ne pare rău, dar tocmai am fost anunţaţi de către furnizor că nu există stoc fizic pentru produsul pe care l-aţi comandat. Dacă doriţi să păstraţi comanda, vă putem anunţa noi săptămîna viitoare. Stoc fizic? Wtf??? Are vreo relevanţă pentru mine noţiunea aberantă de stoc virtual? Bineînţeles că am anulat comanda. Însă MarketOnline s-a ales deja cu încă un entry în baza de date... Şi cu cont creat pe site...
Mediadot la rînd. Aici lucrurile au decurs şi mai interesant. Aveam un număr de telefon oarecum particular al unui flăcău de la „centrala telefonică“, număr pe care mi-l dăduse cu ocazia unei încercări anterioare de a comanda. L-am sunat. M-a dezarmat de la început, nu aveau carcasa aia şi nici la furnizor nu exista stoc. Nu ştiu de ce, nu l-am crezut şi am mai sunat o dată la unul dintre numerele oficiale. Aici mi-a răspuns o dom'şoară care – surprise – îmi spune că are carcasa pe stoc şi că să-i plasez comanda. Să-mi cadă calciul şi alta nu! I-am plasat-o, sigur că da. Şi acum faza cea mai tare. A doua zi mă sună iar un flăcău, că să-i dau datele pentru livrarea comenzii şi că să fiu acasă după ora 18, dacă nu cumva doresc să ridic carcasa chiar de la ei. Îi dau datele, îi spun că o să fiu acasă la ora respectivă, îmi comunică suma pe care o voi avea de plată la livrare şi... pa. Numai că, după fix 15 minuţele, mă sună din nou acelaşi flăcău şi-mi spune că furnizorul a dat altcuiva tocmai ultima bucată, că-şi cere scuze şi că (la fel ca la MarketOnline) dacă pot să aştept pînă săptămîna viitoare, bla, bla, bla... Bine, zic, dacă e să mă simt ca şi cum aş aştepta donator compatibil pentru un transplant de rinichi, atunci pune-mă pe lista de aşteptare!
Şi din nou, din toată întîmplarea asta, firma s-a ales cu încă un entry în baza de date...
Uite-aşa am ajuns la concluzia că majoritatea firmelor de comerţ online cu componente nu sînt decît centrale telefonice cu prezenţă pe Internet. Şi cu fişiere Excel din ce în ce mai mari. Exemplele care alcătuiesc regula – Mediadot şi MarketOnline. Excepţia care să o confirme n-a apărut încă.

Sniper Elite: vulgar display of power

Sniper Elite este un joculeţ pe care mă dau atunci cînd n-am chef sau timp de Eve Online. Şi mai ales cînd nu am de lucru. O privire superficială îl face asemănător cu Counterstrike, dar printre jucătorii de Sniper asta e o insultă.
Ideea generală e să crăpi capul inamicului cu un glonte bine plasat şi să-i împrăştii creierii prin iarbă, pe ziduri sau prin văzduh. Ideea de bază ar fi să ai reflexe bune şi privire ageră. Eu am :)

Cu speranţa că nu e marcă înregistrată: mă veţi putea ierta vreodată că sînt cel mai bun? :)

Jardiniera mea, pămînt unguresc!

Mi-am luat általános virágföld. Mi se pare o idee genială. Revizionismul capătă accente din ce în ce mai subtile.

Ce se poate întîmpla într-un balcon deschis – part 1

O leapşă cît un CV

De la Ioana, care are ce face dar se eschivează :)
Later edit: şi mai departe la Ana, upon special request.
Best:
1. Male friend: nu am aşa ceva, sînt foarte circumspect în legătură cu bărbaţii.
2. Female friend: hmm, is that an option?
3. Vacation: toate vacanţele de cînd eram copil.
4. Age: 40.
5. Memory: am o vîrstă la care nu mai fac asemenea clasamente, mă bucur pur şi simplu că îmi mai aduc aminte :)

Worst:
1. Time of day: 17-19, dacă sînt pe undeva prin oraş, în drum spre casă.
2. Day of the week: marţi.
3. Food: orez cu lapte.
4. Memory: gustul orezului cu lapte :)

Last:
1. Person you saw: vecinul de la 5.
2. Person you talked to on the phone: un cretin care tot formează numărul aiurea şi ajunge la mine; încă n-am făcut cunoştinţă.
3. Hugged: bun, deci aici nu trebuie să fie neapărat "person", ok? Salteaua deci.
4. Text messaged: "doarme... (un apelativ pe care nu-l dezvălui)... ?
5. IM: "pa pa papapapapa", cu Georgiiana.

Yesterday:
1. What did you do: worked like a restless whore, what else? :)
2. Who were you with: cu o groază de panicaţi şi disperaţi prin preajmă.
3. Bad/Good day: average.
4. Lose something: just another day.
5. Fall out with someone: nu fac fall outs chiar în fiecare zi...

Today:
1. What are you doing now: ăăă, de fapt dorm şi îmi umblă degetele aiurea pe tastatură :)
2. Today in general: probabil cînd o să mă trezesc or să adoarmă ele.
3. Wearing: almost naked (you freaks!) :)
4. What did you eat for lunch: un sandwich.
5. Better than yesterday: niciodată.

Tomorrow:
1. Is: Sunday
2. Got any plans: poate reuşesc să găsesc dracului carcasa aia săptămîna viitoare...
3. Getting lucky: asta să fie cheia problemei mele?
4. Dislikes about tommorow: tare mi-e că ne-o furăm şi de la CFR Cluj.
5. Do you have work: cam da.

Favorites:
1. Number: 7 şi multiplii lui.
2. Song:
3. Colour: black.
4. Season: summer, the hottest version.
5. State: Spania, cică am trăit acolo într-o viaţă anterioară.

Currently:
1. With someone: I'm owned. Big time owned.
2. Missing someone: my father, from time to time.
3. Mood: sleepy.
4. Wanting: to sleep.

Deci somn.