A cup of love. Wasted

Стъклено око

La drumul mare...

Chiar mă miram cum de a rezistat Negrita 7 luni cu capacele originale pe ea.


Ca și cum ar conta, da, am fost și la poliție. Care e bine și vă transmite toate cele bune.

Corporatistul incert

Junior. Senior. Profit. Specialist. Assistant. Representative. Sales. Market share. Meeting. Marketing. Training. Planning. Branding. „-ing“. Target. Goals. Newsletter. Team spirit. Department. Nine to five. Resources. Company values. Achievements. Job. Powerpoint, Word, Excel. Team building. Best effort. Opportunities. Income. Office. Informal. Rucsac.

Pudding? Acasă?...

Ochiul de sticlă a urcat pe podium

Deci. Am deosebita plăcere să vă anunț că am cîștigat, cu poza de mai sus, un nesperat loc III la concursul foto aferent lunii mai pe Metropotam. Sigur că m-am bucurat ca un copil, sigur că m-am lăudat tuturor celor care îmi erau prin preajmă în momentul ăla. Apoi, după ce mi-a mai trecut febra, m-am gîndit – în glumă, firește – că meritam mai mult. Tema lunii a fost „Sub un metru“, adică fotografia trebuia să fie realizată cu obiectivul situat la cel mult un metru deasupra solului. Iar piesa mea s-a dovedit a fi cea mai adîncă...
Dat fiind faptul că n-am mai cîștigat un premiu cam de prin școala generală, bronzul de azi are pentru mine strălucirea aurului. O să mi se urce la cap. Am nevoie urgent de o decepție.

Minunata limbă nouă

Şedinţele de brainstorming au devenit, se pare, atît de plictisitoare încît creativii încep să tăvălească pe apucate. Ideile geniale – bunăciunile, ca să fiu în temă – nu mai vin atît de uşor, nu mai e ca la începuturi, să stea undeva în aer şi tu doar să întinzi mîna după ele. Pe de altă parte, limba română s-a dovedit şi ea a fi din ce în ce mai fată mare şi din ce în ce mai des surprinsă în poziţii umilitoare. Aşa că... de ce nu? La urma urmei, pe piaţă sînt reclame sau sloganuri şi mai rele, născute parcă din relaţia cu elemenţii caloriferului sau cu podul palmei...
Reversul teribil al medaliei e că tu, consumator ordinar de iaurt Yoplait de la Tnuva, s-ar putea să ai un copil aflat încă pe băncile şcolii primare. Cum să-i explici că un cuvînt ca gustăcios nu există decît în minţile încinse din advertising? Cum să eviţi o discuţie atît de complicată, cînd copilul vede cuvîntul roşu pe alb? Adică o să pot şi eu să stîlcesc aşa cuvintele cînd o să mă fac mare, mami? Dar acum nu, pentru că mă plesneşte doamna? Cam aşa ceva. Mai e şi probabilitatea foarte mare ca, într-un an-doi, cuvintele astea să apară şi în DEX, aşa că papă iaurţelul tot şi nu mai pune întrebări cu gura plină.
E clar, într-o anumită agenţie de publicitate lucrurile se văd altfel. De regulă invers. Răcoritoare, aromată, bună, gustos? Neah, s-a mai folosit, eşti prost. Stai jos. Şi, brusc, vine scînteia de geniu: mai ţineţi bă minte partida aia de scrabble în care ne-am luat la bătaie?

Mă rog? Mă rog, nu chiar...

Mă bucur însă că s-a mai degajat oraşul şi se poate circula cît de cît omeneşte. Şi mă mai bucur că starea asta de lucruri se va prelungi pînă pe 4 mai. Azi am fost propriul meu iepuraş şi mi-am oferit, cu generozitate, 4 Gb RAM de la Mushkin. Ritualul potrivirii lor în sloturi va avea loc la 12 noaptea. Fix.

Bad weather

Cu ce am greşit să merit o asemenea imagine? Unde îmi era mintea cînd degetul a apăsat pe butonul telecomenzii?... Chiar nu s-a mai găsit un locşor la radio pentru un asemenea decolteu?

Măcar ele...

...cu poliţiştii n-a mers schema.

Check the calendar... twice

Poate v-a fost somn sau nu v-a fost dar dormiţi ca oamenii normali (noaptea) şi nu vă daţi seama că afară ninge ca la balamuc... sau ca-n fraţii Grimm. Pe vremea lor însă – destul de previzibil – ningea iarna.

Conflict de interese cu tablă ondulată

Am folosit cuvîntul „descarcerări“ ieri, nu? Mă scuzaţi... Nu ştiam, azi pe la prînz, de ce nu mai vine tramvaiul. Nici chiar după o jumătate de oră, în cazul liniei 20 cam ăsta e momentul în care începi să-ţi pui întrebări.
O staţie mai în aval, două maşini şmechere (un BMW şi un VW, amîndouă clasa mare şi neagră, „să ştie fraierii cine sînt io“) se şifonaseră rău şi reciproc tocmai pe şine. Lume strînsă ca la urs, cetăţeni, alegători, gură-cască. A, şi poliţie, multă poliţie. Poze, măsurători, jaloane, comentarii.
Nu ştiu nimic despre victime şi nici despre ce fel de oameni se aflau la volanul celor două adevărăciuni. Şi nici nu am chef să mă documentez, aşa că judec după aparenţe şi mă declar mulţumit. Doi purtători de tupeu on the loose mai puţin. Cel puţin pentru o perioadă.

Siguranţă şi încredere

Mi-a trecut pe lîngă urechi, zilele trecute, o declaraţie a nu ştiu cărui 'tanmajor de la Poliţia Capitalei: cum că efectivele din trafic vor fi sporite cu ocazia summit-ului N.A.T.O de la începutul lui aprilie. Nea Caisă ăla făcea referire la agenţi aduşi de prin alte judeţe, pentru fluidizare, descarcerare, ordine şi curăţenie. Sînt convins că nu s-au dus cu gîndul atît de departe, dar aici avem intersecţia Orhideelor cu Splaiul Independenţei (Grozăveşti-Carrefour), răvăşită de tranşeele viitorului pasaj ultra-suprateran şi dirijată ad-hoc de un presupus „aurolac“.
And again... mai ştii? Pînă la urmă, cine cunoaşte cel mai bine problemele din trafic decît copilul străzii?

Ce se poate întîmpla într-un balcon deschis – part 2

Din cînd în cînd se poate întîmpla să vrei să faci curat, c-aşa e într-un balcon deschis, se adună mizeria ca pe cîmp. Mai dai o mătură, mai pui nişte pămînt unguresc în ghivece... Ceea ce am şi făcut. Un colţ însă a rămas neatins, şi anume colţul „intrusului“. Nu cred că mai apuc să-i văd „comoara“. Nici nu s-a urnit cînd i-am dat jos acoperişul... Cît mai ai de gînd să cloceşti, Gugule? Că vreau să zugrăvesc!

Hai...

Luna din seara asta

Nu, nu e eclipsă. Şi o întrebare: presupunînd că am fost vreodată, de ce nu mai mergem? Aud?...

Ce se poate întîmpla într-un balcon deschis – part 1

Sporuri

Funcţionarul public primeşte spor pentru faptul că e public, niiice. Şi pentru că i-au pus un calculator pe birou, deşi el se simţea mult mai în largul lui pe vremea cînd înota prin dosare, i-au mai dat spor şi pentru ăsta. Orice lucru cu care nu ştii să umbli devine un factor de stres, nu-i aşa?
Semnificaţia sporului de antenă mi-a scăpat. Să fie oare legat de frecvenţa supărătoare cu care li se fac din cînd în cînd publice modul de viaţă şi ritualurile de împerechere?

Beyond the limits... indeed

PC zone, una dintre multele firme de comerţ on-line care oferă preview-uri colorate ale unor produse cu stoc incert sau inexistent, îşi ia sloganul în serios şi lansează discret the ultimate challenge: montarea cu de-a sila a unui AMD pe soclul LGA 775.
Tip: dacă nu reuşeşti în trei ani de zile (cît e perioada de garanţie), ia un ciocan mai mare...

Snowblind

Zăpada, în cantităţi exagerate, înăbuşă zgomotele, supără ochiul sensibil şi, iată, alterează percepţia asupra timpului.

Cam de circa o oră fără douăzeci de minute în Bucureşti nu mai ninge. Aproape...

Underground

La metrou, cum cobori scările şi treci de primele uşi de la intrare, vezi în aproape fiecare staţie două abţibilduri (sau stickere, pentru neologişti): unul prin care ţi se aduce la cunoştinţă că păşeşti într-un perimetru supravegheat video şi altul - right next to it - prin care ţi se interzice fotografiatul. Cum s-ar zice: nu mai poza tu că filmăm noi. Ştiu că transportul subteran e mai cu moţ cînd vine vorba de reguli de comportament. La metrou trebuie să cobori cu mai multă responsabilitate civică, să fii mai vigilent cînd vine vorba de pachete suspecte abandonate sau cetăţeni turbulenţi. Şi, cel mai important, numai la metrou trebuie să te distribui uniform pe toată lungimea peronului şi să foloseşti toate uşile de acces (nu mi-a reuşit manevra, oricît m-am străduit).

Trecînd peste asta, mă înduioşează pînă la perplexitate "inventivitatea" celor care execută multitudinea de reclame-instalaţii din subteran. Una dintre ele e dulce rău, la parchet laminat, pe scările în semicerc de la Victoriei: imitaţia de parchet imitată pe trepte cu imitaţie de imitaţie – linoleum.
Iar despre cît de video e supravegheat "obiectivul"... în poza ilegală de mai jos.