All rights reserved. Including yours...

M-am „împrietenit“ cu industria muzicală și cu cea a filmului în momentul în care am descoperit pe spatele CD-urilor sau al DVD-urilor traducerea textului de copyright. Acel text minuscul care începe cu „toate drepturile rezervate“, continuă cu enumerarea cîtorva chestii interzise și se încheie cu niște ani de pușcărie.

Utilizările neautorizate ale acestei înregistrări prin copiere, închiriere, împrumut, prezentare publică sau transmitere radio și TV sînt strict interzise și se pedepsesc conform legii.

Că n-am voie să rip-uiesc un CD (după ce l-am cumpărat, să zicem) ar fi de înțeles. Deși nu văd de ce n-am dreptul să fac cópii pentru player-ul din baie, pentru cel din mașină, pentru cel din bucătărie și pentru mini-sistemul din debara. Să zicem...
Că dacă îmi deschid în scara blocului un centru clandestin de închiriat (folosindu-mă de colecția audio-video personală) mă așteaptă ani grei de ocnă, și asta mi se pare rezonabil.
Dar să-mi spui că nu am voie să împrumut cuiva un CD sau un DVD... hellooo!!!

Uite de-aia „iubesc“ eu formulările de tip legal și în special traducerile lor. Pentru că în spatele textelor de genul „să nu faci aia, aia și – dar fără a ne limita la – ailaltă că dracii te găsește“ stau creiere de euglene verzi, mici și răutăcioase, care abia așteaptă să preia controlul. Uite-așa, de-ale dracului ce sînt ele. Conform legii.

Leapșă cu carte

Tot de la Ana:

1. Cînd citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Nu îndoi niciodată colțurile paginilor, e urît dacă faci asta.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Îmi e neclar cam ce poate însemna „în ultimul timp“, dar dacă „acum doi ani“ se încadrează în marja de eroare... a fost „Povestea Rolling Stones“ de Ioan Big.

3. Citiţi în baie?
Da, dar numai lecturi ușoare.

4. V-aţi gîndit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Nu chiar o carte. Și, din fericire, mi-am dat seama la timp care îmi sînt limitele.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Cred că trebuie să rămînă de carte și nu de marketing și să fie alcătuite de edituri, nu de trusturi de presă.

6. Care este cartea preferată?
Într-o vreme aș fi enumerat cîteva titluri. Acum nu mai cred în relevanța unui răspuns anume.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Categoric nu.

8. Ce părere aţi avea de o întîlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
În nici un caz nu le-aș mărturisi transpirat cît de mult mi-au plăcut cărțile lor. Aș prefera, după ce i-am citit, să-i ascult tot eu pe ei.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Numai în anumite circumstanțe și depinde de carte. Beletristică nu.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
a. Nu mă apuc să citesc decît dacă subiectul mă atrage înainte de primele cuvinte. Nu aștept apariția interesului după douăzeci de pagini și nici vreun paragraf revelator imediat înainte de coperta a IV-a.
b. Uneori, în cazul meu, lectura nu e un act de voință proprie. Am citit mult prin natura meseriei, obligat să parcurg texte pe care nu-mi doream să le citesc. Patetic spus, aici cărțile m-au ales pe mine.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Așa ceva nu există.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Lectura nu e un ritual. Nici măcar pentru unul ca mine, care citește foarte rar.

13. Cînd citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Obișnuiam să ascult muzică și am pățit-o. Acum nu mai pot să disociez „Cvartetul din Alexandria“ (Lawrence Durell) de Dire Straits.

14. Vi s-a întîmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Sigur că da. Cam jumătate din „bagajul“ meu de cărți citite e format din lecturi electronice. Multe dintre ele, înainte ca termenul să fi fost inventat.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sînt împrumutate?
La cît citesc benevol, îmi pot permite să cumpăr. Întrebarea asta îmi aduce aminte de o temă foarte „dragă“ mie, industria muzicală... to be discussed, la un moment dat...

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?
O memă.

Citite și citate

Plecînd de la o leapșă a Anei – un citat care disecă logic distanța dintre certitudine și miracol, via posibil și probabil:
"Creierele noastre au fost construite de selecția naturală pentru a evalua probabilitatea și riscul, la fel cum ochii noștri au fost construiți pentru a evalua lungimile de undă electromagnetice. Sîntem echipați pentru a efectua calcule mentale privind riscul și șansele în domeniul de improbabilități relevant pentru viața umană. Asta înseamnă, de pildă, riscul de a fi împuns de un taur dacă tragi cu arcul în el, de a fi lovit de trăsnet dacă te adăpostești în timpul unei furtuni sub un copac singuratic, de a te îneca la traversarea unui rîu. Aceste riscuri acceptabile corespund vieții noastre de cîteva decenii. Dacă am fi biologic capabili să trăim milioane de ani și am vrea să rezistăm, ar trebui să evaluăm riscurile într-un mod diferit. Ar trebui, de pildă, să nu traversăm strada, fiindcă dacă traversezi strada în fiecare zi timp de o jumătate de milion de ani vei fi fără îndoială călcat de mașină.[...] Dacă ar exista ființe care trăiesc un milion de secole, domeniul riscurilor pe care și le-ar reprezenta s-ar extinde mult spre dreapta pe scara probabilităților. S-ar aștepta să aibă din cînd în cînd o suită perfectă la bridge și nu și-ar da osteneala să scrie acasă pentru a anunța întîmplarea asta. Dar pînă și ei ar păli dacă o statuie de marmură le-ar face cu mîna, fiindcă ar trebui să trăiești chiar și mai mult pentru a vedea un asemenea miracol.“

Richard Dawkins - Ceasornicarul orb, Humanitas, 2008

Cu fița roșie

Motto: „Bunicuțo, de ce...?“
„Ca s-o cunosc mai bine pe Andreea Raicu...“

Cartonul alăturat e capturat din spotul Vodafone care promovează cu originalitate folosirea Internetului direct din pat, pentru etalarea cunoștințelor despre Andreea Raicu în fața prietenei – aflată momentan la baie.
Subliminal, induce ideea că laptop-ul nu este un computer, iar computerele sînt doar dulapurile alea greoaie de pe birourile de la birou.

Pentru fanii buzelor botox, termenul „desktop“ definește probabil doar ecranul pe care stau icoanele. S-ar fi creeat confuzii sau neînțelegeri. Și cum reclama nu mai e doar sufletul comerțului, ci și portavocea care latră pe limba stîlcită a potențialului client, mai facem un pas mic dar hotărît spre idiocrație...
La mulți ani pentru 2010 sau pentru la anu'.

Despre bucuria de iarnă

De dimineață, pe fereastra de la birou, în timp ce-mi administram una dintre cafelele zilei, am zărit cum – vizavi – niște oameni se jucau cu zăpada proaspătă. Erau corporatiști vecini cu noi și, aparent, asemenea nouă. Aruncau unii în alții cu bulgări adunați de pe mașini sau de pe fosta iarbă, se fugăreau și se hîrjoneau, bucuroși de minunea care se prăvălea din cer în porții mici și foarte dese, apoi își făceau poze unii altora, despicîndu-și pe rînd fețele ciocolatii în rînjete albe.
În timp ce noi ne gîndeam, deja îngrijorați, la balamucul care urma să vină, traficul blocat, mocirla, ghețarii de pe marginea drumului care vor dăinui, din ce în ce mai jegoși, pînă în primăvară... ei nu, ei se jucau cu bulgări de zăpadă și făceau poze. Erau niște indieni. Din India.

Deus ex machina

Dreptul de a crede în cai verzi pe pereți e o chestiune de alegere personală, pînă la un punct. Ți se cere doar ca vocea pe care o auzi în cap să poarte un nume general acceptat, să nu fie a inorogului roz sau a lui Viracocha. Pentru că între cămașa de forță și statutul de „reper moral“ diferența nu e dată decît de numărul celor care simpatizează cu tine.
...
Cînd sînt la volan devin extrem de precaut în vecinătatea șoferilor cu icoane și cruciulițe atîrnate de parbriz. Ideea că ești sub protecția unei entități pe care tu o crezi omniprezentă și atotștiutoare te face să devii un element foarte periculos pentru siguranța mea în trafic. E ca și cum eu aș conduce cu convingerea că rombul galben din intersecție nu doar îmi acordă formal prioritate, ci mi-o și garantează. Amin.

Au zis-o... Din nou...

Iar au apărut pe canalele media cuvintele menite să inducă siguranţă, dar care – rostite de autorităţi – nu fac altceva decît să exprime haosul şi incompetenţa. Starea de linişte relativă de pînă azi s-a dus dracului. Pentru că „SITUAŢIA E SUB CONTROL“... LOL