MeSSeRii moarte

Continued from this

După ce m-am întors din armată, mi-am reînnodat vechimea în muncă tot la "13 Decembrie 1918". Munceam cot la cot cu tata, (e un fel de a spune, desigur, eu fusesem zeţar apoi culegător monotip, pe cînd el făcea parte din corpul funcţionăresc al tipografiei). Pînă prin toamna lui '88 am apucat şi primele calculatoare care au pătruns în industrie. Pe ele se opera doar culegerea, sub un DOS încă primitiv, de interfaţă grafică nu putea fi vorba la acea vreme. Culegerea era singura operaţie computerizată, restul se realiza prin tot felul de tehnici foto-mecanice, pneumatice, electrice sau pur şi simplu cu cîrca. În zeţărie, de exemplu, nu ţi-ai fi dorit să-ţi scape vreo pagină pe picioare. Era din plumb...

Foto: letterpress

Tot în zeţărie ţi se oferea cîte o sticlă de lapte pe zi (tot din cauza plumbului), dar zeţarii "adevăraţi" aveau mai mereu lîngă ei cîte o sticlă (de lapte, e-adevărat) vopsită în alb şi plină cu vodcă, vin sau coniac, după gustul fiecăruia. Era veselie. Decretul 400? Da, exista, dar în acele vremuri singurul scîrbos politicaly correct din firmă era secretarul de partid pe secţie. Cînd lucrurile mergeau prost sau – dimpotrivă – cînd toată lumea se simţea bine, înjurătura predilectă era 'te-n cap Guntenberg... La scaun (asemănător cu acelea din baruri, înalte şi fără spătar) aveau dreptul doar veteranii – pe lîngă depunerile de plumb din plămîni, zeţăria mai era responsabilă şi pentru varice. Munca în picioare a fost cea care m-a împins la monotip.

Foto:Linotipia.it, Museum of Printing

Altă viaţă... scaun confortabil, chiar un fel de prototip al ergonomicelor de azi... ca şi "tastatura". Reversul medaliei era faptul că aici nu ne puteam auzi unul pe celălalt decît în pauza de masă. Zgomotul de la tastere – comparabil cu cel dintr-o ţesătorie. Funcţionarea monştrilor era pe bază de aer comprimat. Cine mă vede azi lovind cu sete în tastaturile contemporane nu îşi închipuie de unde vine "furia"... însă pe atunci aveai nevoie de ceva forţă în falange ca să poţi urni fiecare piston.
Cînd am părăsit tipografia, funcţionau simultan toate cele trei vîrste ale culegerii - linotipul, monotipul şi fotoculegerea - împreună cu toate cele trei vîrste ale tiparului - adînc, înalt şi offset. Desktop Publishing-ul încă nu se născuse iar tehnoredactorii cu gulere albe erau abia la vîrsta primului buletin.

FIARA în Ghencea

Din perspectiva şanselor de reuşită şi ţinînd cont de experienţele ultimilor antrenori în "relaţia" cu patronul, îmi vine în minte - din nou actual - comentariul lui Coca-Cozma Teoharie din finala CCE 1986, înainte ca "Fiara" să înfigă mingea sub bara transversală: "Lăcătuş trebuie să înscrie! Lăcătuş va înscrie!"...

Sursa foto: Onlinesport

WTF is going on?

Nu înţeleeeeeg... Cînd am deschis pagina de stats de pe trafic.ro mi-au explodat cifrele în faţă. Aseară mă bălăceam pe plaja locurilor 700-750. Azi... locul 350, cu 179 vizite în ultimele 24 de ore - faţă de 15-20 pînă acum. Şi pentru că nu mă pricep deloc sau aproape deloc la chiţibuşurile astea cu traficul şi contorizarea, fac şi eu cum fac "secretarele" care strigă "Viiiiruuuuuşi!" cînd le crapă Office-ul:
Bug? :)

UPDATE:

The system has gone wild... All your base are belong to us!

Sănătaţii şi sănămamele lor

Commercial break

Din grijă prea mare pentru "noua ortografie" apar erorile în cea "veche" şi încă valabilă... Dar cînd le vorbim de diacritice parcă le detonăm o bombă sub cur.
Altfel, mesajul e onest: nu-ţi poţi permite să ratezi vreo picătură dintr-o băutură cu suc de portocale în doze farmaceutice. Dacă 4% ăla s-a precipitat pe fundul sticlei?...

Iarna pe uliţă

În fiecare duminică, ştirile de seară sînt înţesate cu veşti despre buluceala de la intrarea în Bucureşti. Pînă să vină seara însă, avanpremieră:

Adică... pînă să ajungă aici, să vedem cum ies de-acolo...
"Se circulă în condiţii de iarnă" - şablon oficial pentru "se circulă mai prost decît prost".
"Autorităţile au fost luate prin surprindere" - eu aş fi fost luat prin surprindere dacă n-aş fi auzit asta.
Foto: capturi Antena 3

Corporaţia ca o bubă plină de puroi

Pretext: unui om căruia îi datorez destul i se cere să se dea la o parte - "subtil", "discret" şi cu aparenţă de "stepping further in his career".
Poate a transpirat într-un fel sau în altul, pînă acum, părerea mea despre marile firme şi "idealurile" lor. Sper ca titlul acestui post să elimine orice eventuale incertitudini.
"Valorile companiei" sînt străbătute de un singur fir lung şi roşu: cum să te anuleze cît mai eficient ca individ cu viaţă proprie, cum să-ţi înlocuiască liberul arbitru cu gesturi şi fraze-tip.
Vei fi tentat să te încadrezi în trend. Mai mult, dacă îţi place ceea ce faci, vei fi tentat să crezi că asta are vreo legătură şi cu locul în care o faci sau - şi mai rău - cu oamenii care populează acel loc. Meritul nu mai e al tău ci al firmei... că te pune în valoare, că ţi-a oferit oportunitatea să te afirmi.
Dacă eşti slab te laşi purtat de toate astea. Sau dacă, pur şi simplu, ţi se pare mai uşor să te ataşezi de lucruri care îţi sînt oricum impuse. Devii fidel chiar, uitînd că eşti fidel unei corporaţii nu pînă cînd vrei tu, ci pînă cînd vrea ea. Şi cînd eşti pus pe făraş descoperi că nu mai ai nimic, pentru că tot ce aveai ai băgat "acolo".
To be continued... eventually

De pe lîngă drum

Aparent fără nici o legătură, asta îmi aduce aminte de lupta de convingere pe care am dus-o cu funcţionarele de la Taxe şi Impozite în încercarea de a le demonstra că - fizic! - nu am cum să locuiesc la o adresă numerotată 53-58.

Global Dimming - Întunecarea globală

Pretextul: Blog Action Day
"Solve the problem of Global Dimming and the world could get considerably hotter"

Am descoperit documentarul absolut întîmplător, la începutul lui 2007, răsfoind canalele TV de pe Winamp (ciudat, ştiu). Nu m-am mai putut desprinde de el şi l-am urmărit pînă la capăt, cu toată calitatea mediocră a stream-ului. Apoi l-am căutat pe filesharing şi l-am găsit, cu tot cu subtitrare (engleza BBC e, totuşi, suficient de inteligibilă). În general mă feresc de cuvinte mari, însă a fost cu adevărat şocant. Pentru că nu ştiam nimic despre întunecarea globală şi pentru că documentarul venea să adauge un element nou: lipsa unei alternative sau, mai popular spus, a unui loc de întors. În acea noapte am trăit sentimentul că noi toţi, ca specie, putem să "ne ducem la culcare".



Pe scurt, sînt două fenomene la acutizarea cărora specia umană a contribuit masiv în ultimele 5-6 decenii: efectul de seră şi efectul transformării norilor în oglinzi naturale. Primul e generat de emisiile de gaze, cel de-al doilea de emisiile de nano-particule. Efectul de seră duce la încălzire, întunecarea globală la răcire. A existat, pînă la un moment dat, o relaţie de compensare între cele două fenomene. Simulările climatice ne arătau cifre suportabile pentru următoarea sută de ani.
Se pare însă că politicile de mediu au acţionat preponderent în direcţia reducerii emisiilor de particule. So... simulările climatice au luat-o razna.

As things stand, CO2 levels are projected to rise strongly over coming decades, whereas there are encouraging signs that particle pollution is at last being brought under control. "We're going to be in a situation, unless we act, where the cooling pollutant is dropping off while the warming pollutant is going up. That means we'll get reduced cooling and increased heating at the same time and that's a problem for us," says Cox

Remarcabil în documentar: momentul post 11 septembrie cînd, timp de cîteva zile, deasupra Americii nu a mai zburat nici un avion civil, iar cerul a fost "incredibil de senin". Ocazie unică de a constata adevăratul impact al lipsei efectului de întunecare globală.

For 15 years Travis had been researching an apparently obscure topic, whether the vapour trails left by aircraft were having a significant effect on the climate. In the aftermath of 9/11 the entire US fleet was grounded, and Travis finally had a chance to find out.
DR DAVID TRAVIS: It was certainly, you know, one of the tiny positives that may have come out of this, an opportunity to do research that hopefully will never happen again.
NARRATOR: Travis suspected the grounding might make a small but detectable change to the climate. But what he observed was both immediate and dramatic.
DR DAVID TRAVIS: We found that the change in temperature range during those three days was just over one degrees C. And you have to realise that from a layman's perspective that doesn't sound like much, but from a climate perspective that is huge.

Ce putem face? Să continuăm să pompăm în atmosferă particulele care generează efectul de întunecare, efect în lipsa căruia rămînem expuşi efectului de seră? Să încercăm astfel să menţinem balanţa? Pare evident că nu asta e soluţia. Nu sîntem în stare, oricum, să facem aşa ceva la nivel planetar. Să renunţăm la orice fel de poluare? Imposibil, poluare e ceea ce sîntem, din arderi de carbohidraţi s-a născut civilizaţia actuală. Probabil că sîntem condamnaţi încă de cînd am descoperit focul... Şi pe de altă parte, vedeţi pe undeva o încurajare serioasă a tehnologiilor alternative? Credeţi cumva că singurul obstacol îl reprezintă inerţia?... Check this

Din nefericire, reformularea stilului de viaţă pe care de-abia am început să-l savurăm cere timp. Este exact ceea ce nu mai avem. Dacă am fi fost o specie cu conştiinţă colectivă poate am fi avut o şansă sau poate problema nici n-ar fi existat. Din păcate nu sîntem furnici. Şi, din păcate pentru noi, acesta este şi motivul pentru care ele ne vor supravieţui.

Faceţi rost de Global Dimming, dacă nu l-aţi văzut deja. Comparativ cu el, producţia lui Al Gore pare soft din punct de vedere al impactului.

Surse: BBC, CBS News, Google Video

O specie pe cale de dispariţie...

... aşa cum chiar domniile lor se autodeclară, cu îndreptăţit orgoliu, la o oră de vîrf duminică seara.
La ora telenovelelor, a "blockbusterelor", a filmelor indiene şi a schimburilor de mame.

Foto: colaj după capturi Realitatea TV

Aici am "intrat în pîine"...

Fosta I.P. "13 Decembrie 1918". Tipografie. Veche. Intersecţia Dorobanţi cu Ştefan cel Mare (so called "Perla"), vizavi de Cinema Volga - pardon, Studio Martin.
Aici - din 1986 pînă în 1989 - am fost, pe rînd: zeţar, monotipist şi operator fotoculegere. Toate trei, meserii moarte acum.
(Paranteză: în linkul pentru monotip descopăr o eroare majoră în definiţie. Spre deosebire de linotip, la monotip operaţiile de culegere şi de turnare a literelor nu erau făcute pe o singură maşină. La linotip era într-adevăr crimă... acolo stăteai cu cazanul de plumb topit lîngă tine...)
După aspectul scheletului de susţinere, se pare că vor păstra faţada. Sper...
To be continued

Alţi roboţi... începe să fie fun...

Aminteam aici şi ilustram aici cum trec în fiecare zi pe lîngă două şantiere nesemnalizate de viloaie, cum i-am scris primăriei despre faptul că am o dambla cu panourile de autorizare a construcţiei şi despre cum mi-a răspuns ea (primăria sector unu) în doi peri, fără să atingă subiectul.
Well... iată ce primesc azi pe la prînz pe mail:

un al doilea răspuns, aproape identic cu primul (ăla a fost prin martie-aprilie şi a venit prin poşta clasică), şi chiar în forma asta – fişier imagine ataşat la mail (doar că l-am făcut .jpg în grayscale, că era un .tif în bitmap). Îmi stăpînesc cu greu un LOL şi citesc:


Aceleaşi "bălării", cu diferenţa că – în încheiere – mi se atrage atenţia că nu mai am dreptul şi la a treia încercare :) Aici nu m-am mai putut abţine: LOOOOL.
Deci: presupusul manelist este urmărit penal şi se judecă de un an şi două luni cu Primăria pentru faptul că nu a oprit lucrările. Dacă pînă acum Primăria l-a tot pocnit peste ochi cu adrese, amenzi şi procese verbale, acum nu mai poate întreprinde nici o altă măsură pînă nu se ajunge la hotărîrea definitivă. Drept pentru care lucrările pot continua. Ceea ce se şi întîmplă. Adicătelea... dacă vrei să-l laşi în pace dă-l în judecată!!! :)
Şi eu care mă agăţ de nişte nenorocite de panouri... şi Primăria care mă anunţă că tocmai mi-am epuizat şansele pe subiectul ăsta...
Dom' primar, vă rog io, pot să mai trag un bileţel???

P.S.: 1. observaţi vă rog preţiozitatea cu care este scris déjà într-un text redactat fără diacritice...
2. La celălalt obiectiv (Bîrlogeni 38-40) mi se comunică autorizaţiile de construcţie... să le fac eu panou dacă vreau!?
3. Pentru o mai clară imagine a stării de lucruri (dacă am fost prea incoerent), găsiţi aici ce i-am pus primarului pe blog, după ce am descoperit cu ajutorul lui Oaie că are unul :)

Dialog cu un robot în Bricostore Orhideea

- Aş dori veioza asta (îi arăt modelul, expus pe o etajeră).
- (după ce mimează fără entuziasm o căutare printre cutii) Ne pare rău, momentan nu mai avem.
- Ok, atunci o iau chiar pe asta. Puneţi-mi-o într-o cutie, vă rog.
- Nu pot să fac asta. Aceea este o mostră, nu are cutie.
- Aceea este o mostră a unui produs pe care nu îl aveţi disponibil la vînzare. Iar cutie trebuie să aibă, îmi închipui că veiozele nu vin în vrac...
- Primim marfă în fiecare săptămînă...
- Deci săptămîna asta nu aţi primit produsul pe care eu îl văd expus la "mostre" şi pe care nu pot să-l cumpăr.
- Ne pare rău...
- Normal ar fi ca veioza asta să dispară de aici şi să reapară în momentul în care există şi stoc.
- V-am spus, primim marfă în fiecare săptămînă...
- Pare evident că marfă nu înseamnă şi veioze de genul ăsteia...
- ...? (probabil intrase într-o buclă)
- Lasă... ok.
Nu venisem pentru veioza aia, oricum, iar articolul pentru care venisem nu exista nici măcar ca mostră. Am traversat în Carrefour şi am cheltuit banii pe Bamboo-uri şi Lush-uri.

Cauză-efect aka avantajele lecturii discontinue

Citesc pe pagina unei bloggeriţe trendy cum aşteaptă ea un telefon care nu mai vine şi cum, într-un final, se resemnează şi renunţă.
În post-ul următor apare colegul fără nume dintr-un departament neidentificat, coleg care-i taie episodic calea şi care, zîmbindu-i, îi înseninează tot restul zilei. Cum îl cheamă, cum îl cheamă... (vibraţia misterului se transmite, nealterată, şi către cititor).
În cel de-al treilea post aflăm că a aflat (cititorul resimte uşurarea şi promisiunea unor noi dezvăluiri).

...şi dacă sună telefonul ăla? :)

Un crenel, două creneluri...

O transpunere în beton şi ciment a sutelor de ani de-a lungul cărora strămoşii manelistului s-au opus năvălitorilor... un umil omagiu adus jertfei pe altarul statorniciei.