Coffee Press la Starbucks

La început a fost McDonald's. Românul se îmbrăca în hainele bune și, duminica, ieșea cu familia să îmbuce junk-food. Era o sărbătoare...
Apoi au venit suedezii. Acum se iese, cu cățel, cu purcel, la restaurantul Ikea. De cîte ori am fost acolo, am rămas cu ferma convingere că există oameni care vin la Ikea doar ca să mănînce. Sau ca să-și lase lighioanele să se joace în cușca de sticlă cu saltea și mingiuțe de plastic.
Ieri, după ce m-am învîrtit (în premieră, dar cu scop bine definit) prin Bucharest Plaza admirînd prețurile și reușind totuși să-mi cumpăr o curea, o bluză de corp și o cămașă, zic, hai să mai sparg niște bani și pe un alt mit urban. Zeama colorată la pahar de carton, așa-zisa cafea Starbucks. Am remarcat că oamenii mai simt încă o atracție proaspătă pentru brand, nu prea găsești loc la măsuțe, nici chiar într-o zi de 3 ianuarie, cînd se presupune că speciile de mall sînt ori mai mult plecate în Poiană, ori prea șifonate ca să mai iasă din case după deranjul de sărbători.
Mă uit pe lista cu sortimente din spatele tejghelei. În afară de espresso, multe ciudățenii (vanilie, scorțișoară, caramel) prea îndepărtate de gusturile mele. Văd și Coffee Press. Cică îmi aleg singur cafeaua, ei mi-o macină și mi-o prepară la un filtru cu piston. Sună bine. Comand.
Tînărul din fața mea întoarce capul spre listă și citește pe îndelete. În capul lui, probabil, se nasc semne noi de întrebare (în afară de cele care sînt de mult acolo și care n-au legătură cu mine), pentru că are o față ușor panicată. „Își alege singur cafeaua, noi i-o măcinăm și i-o preparăm la filtrul cu piston... hmmm“.
– Să înțeleg că n-ați mai primit pînă acum o comandă de genul ăsteia?... întreb.
Băiatul murmură și continuă să citească, explicața procedurii nu e lungă dar pare scrisă cu semne care îi depășesc puterea de înțelegere. Într-un tîrziu, își cheamă colegul și îi transmite ce vreau să comand. Sau ce a înțeles el că vreau să comand. Colegul pare cu o clasă mai inteligent:
– Trebuie să vă alegeți cafeaua...
Well, partea asta nu e deloc grea, mai ales pentru că ține de mine și nu de ei, așa că aleg de pe un răftuleț o pungă de cafea boabe. Inteligentul coleg dispare însă la „bucătărie“ și se întoarce abia după 3-4 minute. Mi se comunică problema: nu se găsește filtrul cu piston. Mi se face milă de cei doi flăcăi (unul mai inteligent decît celălalt, iată). Renunț deci la Coffee Press și iau o zeamă maro-transparent, regular size, on the go, plus pachetul cu boabe.
Am fost și la Starbucks... promit să mă mai duc, dar nu ca să beau cafea.