Hey, Negrita!

„Nu mai scrii şi tu pe blogul ăla?...“ mă dojenea Ana la un moment dat, aducîndu-mi aminte că (într-adevăr) n-am mai dat cu subsemnatul pe-aici de prin noiembrie. Ceea ce ar fi fost alarmant doar în situaţia în care ăsta ar fi fost un blog, cu toate consecinţele şi responsabilităţile adiacente.
Şi nici prea multe nu mi s-au întîmplat. Poate doar furtunul de la radiator spart, tocmai în vîrful pasarelei din dreptul Ikea, într-o friguroasă seară de 17 decembrie. Maşină nemţească nouă deci, da? Bătrînă de fix două luni. On the other hand... cît de nemţească mai poate fi o maşină făcută în Polonia? Hai, globalizare-globalizare, dar după ce i-am călcat în picioare la începutul secolului trecut le-aş da franciză poate doar pentru pixuri... E reconfortant totuşi gîndul că încă nu există fabrici Opel şi în Israel...
Pare suficient de evident că, oricum aş da-o, tot despre maşină aduc vorba. Şi e la fel de evident, sper, că maşina a (re)devenit principalul motiv pentru care toate celelalte subiecte au căzut, cel puţin pentru o vreme, în planuri secundare. 12 ani de pietonat sînt, cred, suficiente circumstanţe atenuante.
În sfîrşit, am găsit şi un nickname pentru vedeta preocupărilor mele din ultimele două luni. Cu tot cu imn :)

Hai că m-am scos cu un post şi pe decembrie...