Oglindă, oglinjoară...

Înainte ca „aia mică și neagră“ să primească vreun nume (aka numere negre – sper să mai găsesc MSR libere...), ieri dimineață am descoperit că nu mai putea privi peste umăr.
Nu m-am enervat mai mult decît o fac atunci cînd uit unde am pus nu știu ce mărunțiș și descopăr mai tîrziu că era exact în fața mea... „Lucrarea“ a fost executată finuț, suporturile n-au nici cea mai mică zgîrietură, aici chiar n-am de ce să mă plîng. Iar azi în Vitan e tîrg de piese furate. Apoi mi-am imaginat: n-ar fi frumos ca ăluia de a pus mîna pe ce nu era al lui să i se întunece privirea exact la intrarea în intersecție și apoi să moară în spasme, sfîrtecat de metale contorsionate și înecat în propriile lichide? Ar fi...
Tot ieri, undeva pe strada Roma, am ajutat o bătrînică vorbăreață să scrie Suzuki pe formularul pentru plata taxei de poluare. Literă cu literă...
Ideile cu ștanțarea numerelor pe oglinzi, capace și alte suprafețe detașabile îmi vin abia acum, desigur. Am văzut chiar și niște camere de monitorizare drăguțe, cu zoom...
Serios, Ano, cum te poți mîndri cu faptul că ție nu ți s-a întîmplat niciodată ceva de genul ăsta... e ca și cum nu te-ar băga lumea în seamă :)