Nu știu alții cum sînt (cu deschiderea asta aproape că intri printre clasici, o recomand cu căldură), dar eu – în rarele momente în care folosesc televizorul și în și mai rarele momente cînd urmăresc spoturile de reclamă – am prostul obicei să întorc pe dos fiecare sens al cuvintelor. De aici și nedumerirea cu care abia azi m-am întrebat cum e posibil ca sloganul celor de la Generali poate să conțină atît de mult echivoc, plecînd totuși de la premisa că asigurările sînt cam ca detergenții... La fel: spală/asigură. Bun, avem o siglă cu un leu înaripat, asta vine din heraldică. Această ființă nu există și sînt slabe șanse ca ea să fi existat vreodată. Cîtă siguranță îmi poate inspira protecția promisă de o creatură venită din mitologie?„Sub aripile leului“...
Aș fi putut să spun foarte bine și „la umbra răchitei încărcate de micșunele“... Ca să nu mai pun la socoteală și deja faimosul „flying teapot“ al lui Dawkins.
0 Comments:
Post a Comment