În fiecare an, cam pe vremea asta, indiferent de potențialul de duhoare pe care îl are un oraș ca Bucureștiul, apare – din nimic parcă – un miros care le umilește pe toate celelalte și care te face să inspiri cu lăcomie, ca și cum ai vrea să-ți faci provizii pentru tot anul. Probabil că vom muri cu adevărat abia atunci cînd vor reuși să îngroape sub betoane toți teii.
7 Comments:
foarte dragutza piesa ;) Mie insa mi-e dor de teii din Timisoara pe care-i miroseam cu placere cand treceam pe sub ei, aici in Bucuresti inca n-am gasit tei sau n-am avut timp sa-i observ din cauza vietzii care merge pe fast-forward ;)
Cu atît mai mult, deschide larg nările și fă-ți provizii! :)
Am fost la Budapesta doua zile saptamana asat si am ramas surprinsa cat de frumos mirosea a tei pe toate strazile pe care am mers (si am mers pe foarte multe).
Am ajuns la Bucuresi, aici - are dreptate Olix - mirosul de tei trebuie sa il cauti, insa am totusi noroc ca vecina mea are in curte un tei, iar mirosul lui imi invadeaza atat curtea cat si casa.
Ce i-am răspuns lui Olix e valabil și pentru tine :)
m-am mutat de pe blogspot...http://teena.haipa.ro e noua mea 'casa' ai un loc la mine in noul blogroll
Să-ţi meargă bine în noua casă!
Ţi-am updatat adresa de la mine. Acum, cu vacanţa asta, s-a terminat pauza, da? :)
multumesc:) acum am timp sa fac tot ce imi place:D
Post a Comment