Brainstorming la Babanu (şi la beţie)

'Colo-n raft mai e o sticlă, zice refrenul (cu prefixul foaie verde şi-o sipică)...

Păi, să le numărăm: trei! Dacă luăm una mai rămîn două. Dacă luăm două şi le bem pe loc, ei bine, abia în cazul ăsta s-ar putea să vedem trei. Iar dacă intri în magazin deja beat, atunci chiar că nu mai contează cîte sticle sînt şi în care raft.
Alo, agenţia? Încă un rînd aici, că plînge masa...

Eve Online: cică Major Changes to Come

Am I mean or what? :)
Dacă în ultima vreme n-am prea mai avut timp să "mă ocup" de latura ludică a timpului meu liber, asta nu înseamnă că n-am rămas conectat la fenomen. Se anunţă schimbări majore în ceea ce înseamnă grafica şi mecanica jocului. Pînă acum, necesităţile profesionale nu prea mi-au dat impulsul de a-mi upgrada echipamentul "de calcul", se pare că mă vor obliga cerinţele de sistem ale noului expansion release – Trinity.
În Eve nu poţi să intri în pauza de masă... pentru Eve ai nevoie de Timp cu T mare, cam de la 3-4 ore în sus pentru o misiune sau pentru un PVP. Componenta social-economică, cea politică şi cea de training sînt predominante, practic "pew-pew" nu faci decît foarte puţin. Iar dacă le ignori pe primele, ai mari şanse să faci "poc" fără să mai apuci să faci "pew".
Probabil că toate astea sînt valabile, în linii mari, şi pentru WoW, n-am încercat. De fapt, la Eve am ajuns căutînd un MMORPG non-fantasy. Chestie de gust. Unora le place Tolkien. Eu am consumat mai mult van Vogt, Le Guin şi Brunner.

Un trailer mai vechi dar care a rămas pe primul loc în preferinţele mele. Enjoy.

Cînd încă nu se inventase roata...

Anul era 1980, al 13-lea.
Pot să spun cu mîna pe inimă: cu piesele de mai jos am deschis ochii în lumea muzicii rock de la noi. Luam vinilul cu mine oriunde mă duceam şi ştiam că găsesc un pick-up. La şcoală, la bunica din Drumul Taberei... Pe faţa cu "La Drum" (prima piesă) şanţurile aproape că treceau pe partea cealaltă.


Domino, cu Sorin Chifiriuc, e una dintre puţinele trupe care ar fi meritat să aibă măcar un LP şi nu l-a avut niciodată.
Pe single a apucat să pună "La Drum" şi "Totu-i numai pentru noi". "Circul" - la radio. Toate îmi sună şi acum la fel: solid, curat şi sincer. Aşa se auzea muzica înainte să apară "peştii".
Pe unde-oi mai fi tu acum, SKifi, şi ce mai faci... Că eu parcă sînt tot cel de-atunci.
Sursa foto (copertă single): muzicisifaze

The King is dead... God save the Queen

Aşa, ca de week-end, nişte flăcăi plictisiţi mi-au atacat site-ul pe care îmi etalez din cînd în cînd sedentarismul - că dacă aş spune că joc şah ar fi o formulare prea sofisticată :)

Vibrează aerul...

Inspiraţi adînc, peste ceva mai mult de o lună începe Isteria. Străzile se vor umple de un amestec orbitor de disperare şi luminiţe multicolore. Metrorex a păstrat cîteva garnituri de tren şi pentru "colindătorii" proaspăt repatriaţi. Vagoanele acelea cîndva galbene, acum acoperite integral de graffiti şi nepăzite de bodiguarzii de la Scorseze.
Ştirile de seară se vor plimba din nou prin supermarket-uri şi vor anunţa senzaţionalul – vînzări record la ciorăpeii pentru Moşu (cu titlul "mană cerească pentru comercianţi"), comparabile doar cu vînzările record de flanele la primul val de frig. Marile sau micile corporaţii – parfumate, puturoase sau inodore, de Pipera sau de bulevard – îşi vor felicita clienţii (prin ziare, pe la TV sau prin fluturaşii de la fiecare colţ de stradă) şi îşi vor trimite acasă sclavii încărcaţi de bomboane pentru ăia mici.
Călare sau pe jos, îţi vei aminti cu nostalgie de traficul infernal din zilele normale.
Pacea, tihna şi spiritul Crăciunului te vor soma să te laşi pătruns de ele. Dacă n-o faci... de ce dracu' mai alergi ca un bezmetic în Ajun?

Cartea(,) de la început...

Conştient, aş adăuga. Se pare că e sezon de leapşa, asta vine de la Cristi Andrei. Ca şi el, am mai răspuns şi eu prin comentarii (la andreanum, de exemplu). So...
Cînd a fost să fie ritualul cu moaşele şi obiectele "magice" care – atinse fiind de mînuţele tale dolofane – aveau să-ţi definească soarta, eu am ales o carte, un pieptene şi un nu-mai-ştiu-ce-al-treilea-obiect. Sigur, interpretările sînt extrem de variate şi vagi. Dacă pieptenele n-ar fi însemnat o oarecare cochetărie şi un timp ceva mai îndelungat petrecut în faţa oglinzii de la baie (cel puţin pînă la un moment dat şi nu, yo no soy maricon), ar fi avut o explicaţie şi dacă acum dădeam cu grebla prin parcuri. Aşa şi cu cărţile.
Pînă să desluşesc înţelesul literelor ordonate în cuvinte, propoziţii şi fraze, răsfoiam cam tot ce găseam prin casă şi conţinea cît de cît ilustraţii, desene, poze: Codul bunelor maniere, Essential English (Eckersley), un imens dicţionar enciclopedic din perioada interbelică, Almanahul Urzica, Pif şi Rahan (astea erau adevărate comori, una dintre mătuşi lucra în legătorie la tipografia Partidului, acolo se făceau – pe asta n-o ştiaţi, ha!). După ce am învăţat să şi citesc, prima carte de care îmi aduc aminte a fost De la Pămînt la Lună – Jules Verne. Apoi şi altele, 20.000 de leghe sub mări, Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, Ţinutul blănurilor, Cele 500 de milioane ale Begumei, Insula cu elice etc. Nu mi-a rămas nimic în cap din lecturile obligatorii de mai tîrziu – s-ar putea să le fi evitat cu graţie deşi, dacă a fost aşa, nu prea văd cum treceam clasele. Habar n-am ce e cu Cireşarii nici acum. Cărţile copilăriei altora nu m-au atras niciodată.

P.S. de la mine către toate librăriile virtuale care vînd cărţi reale: nu există carte al cărei număr total de pagini să fie impar, mai adunaţi o dată! Iar raportarea ultimei pagini care are pe ea tipărită coloncifra (presupun că ăsta e "mecanismul" vostru de calcul) e o mare idioţenie... Here's a tip: două pagini compun o filă; dacă ar putea exista cărţi cu număr impar de pagini, ar însemna că numărul de file ar ieşi cu fracţie; how's that???
Acestea fiind zise... declar piua, cel puţin pentru subiectul primei cărţi citite.

It's only rock'n roll... but you missed it

Din nou o leapşă, din nou de la Claudiu.
Cum nu puteam să scap ocazia, dedic piesa tuturor curvelor, peştilor, amoebelor şi paramecilor din industria muzicală dîmboviţeană, cu precădere celor din şoubiz şi entărteinmănt.

¡Sin palabras!

Ce i-a determinat pe branduitori să se oprească la acest nume? MAteRIale de CONstrucţii?
Să fie vorba de o afacere comună între un Marian şi un Constantin, o Marie... sau o Maricică?
Cert e că vremea firmelor de genul "GabiFlory" n-a trecut încă, dar aici e grav. Site-ul, curăţel şi coerent, inspiră o afacere solidă. Am văzut în cîteva rînduri şi nişte furgonete de-ale lor prin oraş, au şi magazine... Deci se mişcă, nu e deloc o firmă de apartament sau căsuţă poştală. Dar...
... MARICON???
E vorba, cred, fie de un sinucigaş simţ al umorului, fie de o curioasă decizie de a nu face vreodată afaceri în Spania sau cu vorbitori de spaniolă...
Update: prin amabilitatea lui Cristi Andrei, iată şi o definiţie mai accesibilă (în engleză) pentru ce este maricon-ul şi cu ce se ocupă el în timpul liber, atunci cînd nu vinde materiale de construcţii şi instalaţii sanitare...

Sindromul cofetarului în faţa prăjiturilor

Claudiu mă întreabă care a fost ultima carte pe care am citit-o. Nu mai ştiu...

Imaginea ultimei cărţi citite (cap-coadă şi în înţelesul clasic al termenului) e din ce în ce mai palidă. Îmi e foarte greu să-mi amintesc exact. Cu adevărat cititor de cărţi cred că n-am fost decît în adolescenţă. Acolo a rămas şi actul normal al lecturii. S-a întîmplat că, pe parcurs, n-am mai reuşit să disociez cele două feluri în care privesc o carte atunci cînd pun mîna pe ea. Am citit toate cărţile pe care le-am "lucrat", pe unele chiar împotriva voinţei mele. Norocul cel mare a fost că, în marea lor majoritate, titlurile care mi-au căzut sub meseriaşă îngrijire au fost "comestibile". Ceea ce nu s-ar fi întîmplat dacă aş fi nimerit, de exemplu, la Editura Tehnică.
Avantajele - în postura în care mă aflu - sînt că întotdeauna m-am numărat printre primii trei-patru cititori ai cărţii respective, gîndul că în biblioteca ta de-acasă stă pe raft, poate, şi o parte din munca mea – iar asta gîdilă foarte plăcut orgoliul lui MeSSeR –, sentimentul că am reuşit să fac două lucruri deodată etc.
Dezavantajul – că nu mai pot privi o carte fără să-i judec mai întîi forma şi abia apoi conţinutul.
Bref... chiar dacă atipic şi oarecum distorsionat de formaţia profesională, am citit destul şi încă mai citesc. Susţin cu entuziasm ideea că, spre deosebire de ten, pe creier e bine să ai riduri.