17 iulie 2007
Azi îi voi vedea, de foarte aproape, respirînd acelaşi aer cu mine. Acum (să zicem) 27 de ani, mi se păreau intangibili. Acum 17 ani, la fel. Chiar şi acum 5 ani nu credeam că îi voi vedea vreodată într-un concert "la mine acasă".
Cînd am pus prima dată "Sympathy for the devil" nu ştiam cum arată. De Beatles erau pline "vitrinele" şi îi uram. Prea drăguţi, prea bucălaţi (Paul, cel puţin, era caraghios de bucălat). Apoi, pe la 14 ani, l-am văzut pentru prima oară pe Jagger, într-o vedere cumpărată la mare. Arăta exact cum nu mi-l imaginasem. Între timp am facut, şi eu ca şi ei, şanţuri speciale pe creier cu riff-uri, refrene, imagini şi gesturi.
Nu mă interesează ce-or să cînte sau cum or să cînte. Mă duc să-i VĂD.
0 Comments:
Post a Comment