Aveam un cap foarte mare, doctorul ("de familie" s-ar numi acum) cică i-ar fi spus mamei: "Ăsta ori o să fie un geniu... ori un mare dobitoc". Era genul de afirmaţie universal valabilă în orice circumstanţă, cam ca un horoscop dintr-un ziar de vară. Acum mi se pare evident că sînt un pic din amîndouă, depinde cine mă judecă. Pe o scară imaginară a "calităţii umane", privesc în sus şi văd destui. Dar dacă privesc în jos parcă-s mai mulţi...
0 Comments:
Post a Comment