Plecînd de la o leapșă a Anei – un citat care disecă logic distanța dintre certitudine și miracol, via posibil și probabil:
"Creierele noastre au fost construite de selecția naturală pentru a evalua probabilitatea și riscul, la fel cum ochii noștri au fost construiți pentru a evalua lungimile de undă electromagnetice. Sîntem echipați pentru a efectua calcule mentale privind riscul și șansele în domeniul de improbabilități relevant pentru viața umană. Asta înseamnă, de pildă, riscul de a fi împuns de un taur dacă tragi cu arcul în el, de a fi lovit de trăsnet dacă te adăpostești în timpul unei furtuni sub un copac singuratic, de a te îneca la traversarea unui rîu. Aceste riscuri acceptabile corespund vieții noastre de cîteva decenii. Dacă am fi biologic capabili să trăim milioane de ani și am vrea să rezistăm, ar trebui să evaluăm riscurile într-un mod diferit. Ar trebui, de pildă, să nu traversăm strada, fiindcă dacă traversezi strada în fiecare zi timp de o jumătate de milion de ani vei fi fără îndoială călcat de mașină.[...] Dacă ar exista ființe care trăiesc un milion de secole, domeniul riscurilor pe care și le-ar reprezenta s-ar extinde mult spre dreapta pe scara probabilităților. S-ar aștepta să aibă din cînd în cînd o suită perfectă la bridge și nu și-ar da osteneala să scrie acasă pentru a anunța întîmplarea asta. Dar pînă și ei ar păli dacă o statuie de marmură le-ar face cu mîna, fiindcă ar trebui să trăiești chiar și mai mult pentru a vedea un asemenea miracol.“
"Creierele noastre au fost construite de selecția naturală pentru a evalua probabilitatea și riscul, la fel cum ochii noștri au fost construiți pentru a evalua lungimile de undă electromagnetice. Sîntem echipați pentru a efectua calcule mentale privind riscul și șansele în domeniul de improbabilități relevant pentru viața umană. Asta înseamnă, de pildă, riscul de a fi împuns de un taur dacă tragi cu arcul în el, de a fi lovit de trăsnet dacă te adăpostești în timpul unei furtuni sub un copac singuratic, de a te îneca la traversarea unui rîu. Aceste riscuri acceptabile corespund vieții noastre de cîteva decenii. Dacă am fi biologic capabili să trăim milioane de ani și am vrea să rezistăm, ar trebui să evaluăm riscurile într-un mod diferit. Ar trebui, de pildă, să nu traversăm strada, fiindcă dacă traversezi strada în fiecare zi timp de o jumătate de milion de ani vei fi fără îndoială călcat de mașină.[...] Dacă ar exista ființe care trăiesc un milion de secole, domeniul riscurilor pe care și le-ar reprezenta s-ar extinde mult spre dreapta pe scara probabilităților. S-ar aștepta să aibă din cînd în cînd o suită perfectă la bridge și nu și-ar da osteneala să scrie acasă pentru a anunța întîmplarea asta. Dar pînă și ei ar păli dacă o statuie de marmură le-ar face cu mîna, fiindcă ar trebui să trăiești chiar și mai mult pentru a vedea un asemenea miracol.“
Richard Dawkins - Ceasornicarul orb, Humanitas, 2008
3 Comments:
:)) ... iar fiecare om de pe planetă ar juca la 6 din 49, şi pentru ca odată şi odată tot va câştiga, de ce sa mai muncească!
Că tot ai pomenit de 6 din 49... uite şi o aplicaţie concretă a ideii din citat. Dat fiind faptul că, la noi, speranţa de viaţă e mai scăzută decît în alte părţi mai însorite, Loteria a hotărît să introducă şi varianta cîştigătoare cu doar 3 numere :)
:)) Mi se pare corect... criminal!
Post a Comment