Honomastică, mînca-ți-aș

În cartierul meu din imediata vecinătate a Chitilei, populat de specii dintre cele mai ciudate, de priviri care parcă vin deja de dincolo, de case „conspirative“ în care se adună periodic indivizi la costum negru de duminică, rucsac în spate și șosete albe, de vînzători la mini-market care n-au voie de la prietenul imaginar să pună mîna pe pachetul de țigări din raft, dar au probabil dezlegare să „și-o aranjeze“ pe stradă... în cartierul meu adventisto-penticostal de ziua joia și doar pe alocuri creștin-ortodox în buna tradiție mainstream, zic, un strigăt subțire și cu o vagă disperare domestică în coarde sfîșie aerul primăvăratic al serii:
– EZECHIEL!!! HAI LA MASĂ!!!

N-am ce face și dau pe Google... Conform uneia dintre biblii, nefericitul ar putea primi la desert un sul de hîrtie...