Seria a doua se dovedește a fi mai norocoasă. Mă-sa lor s-a speriat și a zburat cînd m-a văzut încălecînd jardiniera cu aparatul foto în mînă. Cel mic (stînga) era ușor indiferent sau dormea. Deocamdată abia perceptibil, locul care ar fi trebuit să miroasă a floricele de vară începe să pută a coteț. Am schimbat cîteva vorbe, dar încă nu le-am spus că aranjamentul ăsta nu e decît pînă învață treaba aia cu datul din aripi.Cel mare (dreapta) dădea în gol cu pliscul, a foame, după niște păpică imaginară. Drept pentru care i-am oferit drepturile mele de autor.
4 Comments:
Dumnealor erau pt mine? Chhh....
Și tu acum... nu te uitai la ei pînă se făceau frumoși și zburau :)
Si cand zburau la cine ma mai uitam? :)
Nu te mai uitai, îți imaginai :) Am pus un update, încă nu sînt frumoși dar între timp au devenit mai puțin hidoși :)
Post a Comment