14 februarie: roz cu picăţele

Lumea nu e roz, o privim noi prin cioburi colorate. La tine cum se vede? Un astfel de ciob e şi motivul pentru care azi cerul nu mai e albastru. Nici măcar nu mai e cer, e ceruleţ.
Singura experienţă care contează e a ta. Şi tocmai din cauza asta nu văd vreun motiv pentru care ai fi tentat să le cunoşti pe ale altora. Mai ales că n-au nici un efect. Printr-un concurs nefericit de împrejurări şi plasarea într-un anturaj nepotrivit, ai putea afla că toţi bărbaţii sînt nişte porci, de exemplu. Şi uite-aşa, femeie fiind, intri fără să vrei sub stigmatul zoofiliei.
Se povesteşte că de V-Day se şterg cu buretele o groază de chestii, de importanţă capitală în oricare altă zi: că ea a ocupat toată policioara de la baie cu anticelulitice sau co-enzime Q, că el duhneşte a bere şi a scrum de ţigară orice-ar face, că ea se smiorcăie prea des sau că el e din ce în ce mai insensibil. Nimicuri.
Uite, azi parcă ai găsit ceva mai mult spaţiu pe policioară. Dacă nu cumva e doar faptul că azi te mulţumeşti tu cu mai puţin, fără să-ţi dai seama. Ea urmează să-ţi spună că de fapt miroşi a bărbat adevărat, să nu mai plîngă din orice şi tu să te prefaci că-ţi pasă.
Pînă a doua zi:
Iubi, duci şi tu gunoiul?

P.S.: Îi mulţumesc pe această cale mamei mele care m-a ferit de prenumele "Vali".

Don't you think it's sometimes wise not to grow up?...