Cu fița roșie

Motto: „Bunicuțo, de ce...?“
„Ca s-o cunosc mai bine pe Andreea Raicu...“

Cartonul alăturat e capturat din spotul Vodafone care promovează cu originalitate folosirea Internetului direct din pat, pentru etalarea cunoștințelor despre Andreea Raicu în fața prietenei – aflată momentan la baie.
Subliminal, induce ideea că laptop-ul nu este un computer, iar computerele sînt doar dulapurile alea greoaie de pe birourile de la birou.

Pentru fanii buzelor botox, termenul „desktop“ definește probabil doar ecranul pe care stau icoanele. S-ar fi creeat confuzii sau neînțelegeri. Și cum reclama nu mai e doar sufletul comerțului, ci și portavocea care latră pe limba stîlcită a potențialului client, mai facem un pas mic dar hotărît spre idiocrație...
La mulți ani pentru 2010 sau pentru la anu'.

Despre bucuria de iarnă

De dimineață, pe fereastra de la birou, în timp ce-mi administram una dintre cafelele zilei, am zărit cum – vizavi – niște oameni se jucau cu zăpada proaspătă. Erau corporatiști vecini cu noi și, aparent, asemenea nouă. Aruncau unii în alții cu bulgări adunați de pe mașini sau de pe fosta iarbă, se fugăreau și se hîrjoneau, bucuroși de minunea care se prăvălea din cer în porții mici și foarte dese, apoi își făceau poze unii altora, despicîndu-și pe rînd fețele ciocolatii în rînjete albe.
În timp ce noi ne gîndeam, deja îngrijorați, la balamucul care urma să vină, traficul blocat, mocirla, ghețarii de pe marginea drumului care vor dăinui, din ce în ce mai jegoși, pînă în primăvară... ei nu, ei se jucau cu bulgări de zăpadă și făceau poze. Erau niște indieni. Din India.