Vorbind strict despre entități statale și nu despre persoane, sărăcia e o armă de distrugere în masă și un minunat instrument de reglare a piețelor internaționale: statul X (sau grupul de state, de exemplu G8) nu își dorește ca toată lumea să prospere. Resursele sînt limitate și, iată, cam pe terminate. „Nu ne dorim ca furnizorii de resurse să devină consumatori, nu?“. Nu...
În statele sărace va exista întotdeauna mînă de lucru ieftină sau de-a dreptul gratuită, raportat la piețele muncii din lumea bună. De curînd, a intrat în ecuație și elementul climatic. Un stat care crește din punct de vedere economic devine din ce în ce mai mult și mai periculos un poluator masiv. „Nu vrem să se întîmple asta, nu?“. Nu...
Iar la final, întrebarea-cheie: „Putem să oprim sau măcar să controlăm ascensiunea celorlalți?" Da.
În rest, dacă dăm zoom, vor exista întotdeauna săraci în țări bogate și viceversa. Pentru că „mecanismul“ (sumar și oarecum vulgar descris mai sus) funcționează la toate palierele.
În statele sărace va exista întotdeauna mînă de lucru ieftină sau de-a dreptul gratuită, raportat la piețele muncii din lumea bună. De curînd, a intrat în ecuație și elementul climatic. Un stat care crește din punct de vedere economic devine din ce în ce mai mult și mai periculos un poluator masiv. „Nu vrem să se întîmple asta, nu?“. Nu...
Iar la final, întrebarea-cheie: „Putem să oprim sau măcar să controlăm ascensiunea celorlalți?" Da.
În rest, dacă dăm zoom, vor exista întotdeauna săraci în țări bogate și viceversa. Pentru că „mecanismul“ (sumar și oarecum vulgar descris mai sus) funcționează la toate palierele.
2 Comments:
You speak za truth, my friend !
Unfortunately... :)
Post a Comment