...

Faptul că, din cînd în cînd, în jurul meu mor oameni mă lasă rece (sic!). Se întîmplă ca, uneori, oamenii aceştia să-mi fi fost mai mult sau mai puţin apropiaţi. Cu fiecare asemenea dispariţie descopăr că sînt incapabil de reacţie, ca şi cum eu aş fi cel care moare.
Pe de altă parte (sau nu), deşi ar fi trebuit de mult să am marea revelaţie, toată povestea cu Isus mi se pare cea mai mare cacealma, iar Biserica o instituţie ca oricare alta, doar că mai parşivă şi pe alocuri mai puturoasă (la modul olfactiv).
DINCOLO trebuie să fie CEVA. Am însă dreptul să cred că e altceva decît ceea ce mi se sugerează AICI.