Blog Action Day - could this be BAD?

Well, guess not... if you spell it right... :P

"Timp efectiv de joc"

Meciul Steluţei intrînd în pauza regulamentară, am butonat vizavi şi am dat peste miezul acţiunii din "Armageddon". Pentru că filmul nu mă interesa în nici un caz mai mult decît meciul, am decis la un moment dat să mă rup din superbele cadre cu Willis călare pe asteroidul criminal şi să mă întorc la fotbal... exact în momentul în care dincoace intervenise brusc calupul publicitar. Ia să văd eu - zic - cam cît mai durează în zilele noastre inserturile cu reclame. Ajutat fiind şi de cronometrul de pe sticla postului cu meciul, experimentul a dat următoarele rezultate:
- Calup publicitar (plus promo) din minutul 46 pînă în minutul 60.
- Film (pentru cine-şi mai amintea unde rămăsese acţiunea).
- Calup publicitar (plus promo) din minutul 80 pînă în minutul 89.
Adică de-a lungul unei reprize de fotbal s-a "jucat" film cam 20 de minute... Părerea mea e că trebuie să fii trepanat ca să poţi urmări un film în condiţiile astea. O altă părere de-a mea e că, la o asemenea pondere într-un interval de timp oarecare, chestiile astea ar trebui asimilate ca programe în sine şi tratate ca atare. Mai ales cînd e vorba de filme făcute franjuri şi de cele mai multe ori amputate (ca să încapă "clienţii" - nu v-aţi gîndit, sper, că filmul e reluat exact din momentul în care a fost lăsat).
Vizionare uşoară...

Bucureşti sau... bucură-te că supravieţuieşti!

Am primit de la Cristi Roman o leapşă iniţiată de Ionuţ Oprea pe subiectul cel mai "drag" mie: administraţia locală, după cum îi place ei să-şi spună.
Să le luăm pe rînd:

- Aş dori ca pe traseul ilustrat mai sus (aflat între poarta parcului de afaceri IRIDE şi staţia de metrou Pipera - să tot fie vreo 5-600 de metri) să am la dispoziţie MĂCAR un coş de gunoi. Asta e pentru Onţanu, care a avut grijă să-şi pirograveze numele pe băncuţele de pe Ştefan cel Mare. Deci, nenea Onţanu, unii dintre noi mai caută coşurile de gunoi cînd au de aruncat cîte ceva...
- Aş fi recunoscător Poliţiei Rutiere dacă ar renunţa la sloganul "Siguranţă şi încredere"... Sînt convins că ei asta simt dar nu mă interesează. Aş prefera să simt şi eu acelaşi lucru, fără să-l citesc pe garduri.
- Mi-ar plăcea dacă n-aş mai vedea împopoţonat cu panouri gen "Aici noi am făcut, aici noi am dres" orice părculeţ/loc de joacă/trotuar amenajat mai decent. Asemenea locuri contrastează suficient de mult cu imaginea de ansamblu. Iar pe asta nu se înghesuie nimeni să şi-o asume.
Altu' la rînd, Chiliman...
- De ruina pasajului Constanţa am pomenit (scroll down).
- Pe o stradă vecină cu a mea, doi apropitari (dintre care unul e manelist sută-n mie - o să vedeţi imediat dovada cînd o să pun şi pozele care deocamdată sînt la developat :P) şantieresc de zor fără să aibă acel panou de avizare a construcţiei. I-am scris primarului şi, culmea!, mi-a şi răspuns. Nu oricum ci printr-o scrisoare recomandată, prin Poşta Română, ca-n vremurile "bune". Din păcate, nu mi-a răspuns la ce-l întrebasem :) A dat-o prin bălării, cu multe cifre şi numere de înregistrare. Povestea asta însă e mai lungă şi merită dezvoltată separat. Oricum, aducîndu-mi aminte că a rămas nereperată, am mai pus-o o dată (întrebarea) chiar azi.
Cam atît, să zicem, la o sumară trecere în revistă. Mulţumindu-i lui Cristi pentru onoarea de a mă fi menţionat într-o listă de bloggeri cu o expunere infinit mai mare decît a mea, dau şi eu leapşa mai departe, către Fanatik, Guiman, Ana, Jinx, JubJub, Doina (cu tot cu fiică, eventual) şi Bola de Nieve.

P.S.
Lui Videanu, care vine şi mă prosteşte-n faţă cu spaţiile verzi fără număr şi în expansiune, o singură urare am a-i face: multă marmură. Deasupra.

Is God pleased with text-speak?

GBU = God Bless You, pentru cine nu s-a prins :)

Zile

Întotdeauna termenul în care trebuie să-ţi achiţi TU anumite datorii faţă de EI se măsoară în zile calendaristice iar termenele datoriilor LOR către TINE se măsoară în zile lucrătoare. Cu alte cuvinte, la termene egale, deadline-urile tale sînt mai strînse iar ale lor mai largi. Doar pentru că tu eşti persoană fizică iar ei - juridică.
"...cîinii şi poporul chinez" tuturor practicanţilor.

Un pod prea îndepărtat

Aşa arată, de doi ani de zile, parapetul podului/pasajului Constanţa, din capătul nordic al Căii Griviţei. Alături, Metrorex sapă de 18 ani de zile o groapă. Mă rog, au săpat o vreme... acum probabil că-şi trag sufletul. Din cauza putorilor de la Metrou nici primăria nu se înghesuie să repare ceva, altfel nu-mi explic cum de în tot oraşul se pun borduri din beton spongios şi se asfaltează furibund iar zona asta e în halul în care e.
Ghinionul acestui pasaj e că, spre deosebire de cealaltă poartă nordică de intrare în Bucureşti, pe aici nu trec coloane oficiale, deci nici un motiv să "dea bine". Dincolo de el se întind Chitila şi cartierul Bucureştii-Noi, nimic important adică. Doar nişte cetăţeni...
Îmi doresc ca parapetul ăla să se prăbuşească, azi-mîine, într-o oră de vîrf şi de maximă audienţă, cu tot cu întăriturile cu care nesimţiţii au încercat să oprească alunecarea terenului din spate. Şi cineva să intre la puşcărie.

Chitila Sky 3

Încerc să dau peste carneţelul în care, acum aproape 4 ani, îmi notasem lucrurile house-related pe care trebuia să le fac/cumpăr. Aragaz, frigider, parchet, canapea... Încă nu-mi vine să cred cum am putut să le fac pe toate. La renovarea capitală, în drum spre casă, încercam să-l pregătesc pe zugrav în legătură cu ce îl aşteaptă... cît de ruinat e totul şi cîtă mizerie va trebui să dea la o parte. El vroia să fie drăguţ şi mă asigura că poate reabilita orice. A încercat să fie drăguţ şi cînd a văzut despre ce e vorba, efectul însă a fost invers: "Stai liniştit, Dane, am mai făcut eu peşteri din astea..." După două luni aveam să-mi dau seama că ştia ce vorbeşte. Comparativ cu ce fusese înainte, casa era state of the art.

Deja, cam pe la anu', ar trebui să planific o redecorare şi încă nu m-am decis dacă s-o cuplez cu punere de termopane sau nu. Nu-mi vine să dau jos vechea tocărie, chiar dacă are aceeaşi vîrstă cu blocul (şi, am mai spus-o, aceeaşi vîrstă cu mine). M-aş ţine totuşi de planul iniţial: termopane numai dacă rămînem întregi (eu şi blocul) după "The Big One". Dacă nu, nu :)

Just a Taste of Go(o)d Ones

Repede, pînă nu dă cada pe dinafară... că mi-au îngheţat oasele: perseverent din fire, am reuşit să-mi dau seama de ce dracu' nu mi se încărca playlist-ul din Finetune. N-avea suficiente piese, cică e nevoie de minimum 45... Acum are.
Recomandarea mea e să daţi play chiar dacă nu sînteţi "de-ai genului". Cine ştie, poate aveţi vreo revelaţie :)
And relax... nu sînt decît trei din fiecare artist (altă regulă), deci nu e full de Stones :)

...

Faptul că, din cînd în cînd, în jurul meu mor oameni mă lasă rece (sic!). Se întîmplă ca, uneori, oamenii aceştia să-mi fi fost mai mult sau mai puţin apropiaţi. Cu fiecare asemenea dispariţie descopăr că sînt incapabil de reacţie, ca şi cum eu aş fi cel care moare.
Pe de altă parte (sau nu), deşi ar fi trebuit de mult să am marea revelaţie, toată povestea cu Isus mi se pare cea mai mare cacealma, iar Biserica o instituţie ca oricare alta, doar că mai parşivă şi pe alocuri mai puturoasă (la modul olfactiv).
DINCOLO trebuie să fie CEVA. Am însă dreptul să cred că e altceva decît ceea ce mi se sugerează AICI.

Life comes Second

Na, c-am făcut-o şi p-asta :)
Prea se vorbea peste tot, SL în sus... SL în jos. Pentru unii pierdere de vreme, pentru alţii nu. În mod curios, cei cărora "le pute" sînt foarte vehemenţi, (băh freaks, get a life! sau e foarte trist, unde o să ajungem? sau ce plm, ăsta e joc???), ceilalţi, probabil cei care şi-au dat seama ceva mai devreme despre ce e vorba în propoziţie, se rezumă la a savura aproape egoist ceea ce oferă un univers virtual (plm, păi nu e joc, wake up!).

UPC - Urban Pissing Contest

Hai să găsim şi alte definiţii pentru nenorociţii ăştia care se autointitulează internet service providers. Aştept propuneri, mai relaxat decît aştept rezolvarea problemei cu 2/3 din zi conexiune de căcat. Lor se pare că li se cam rupe-n paişpe. Eu însă n-am de gînd să accept fără zgomot să împart ţeava cu din ce în ce mai mulţi fraieri care au muşcat din campania promoţională cu nufărul.
You'll never get to touch that, bitch! :)

"Noi, cei de la UPC, consideram ca pe primul loc sunt clientii (distrusul care a editat textul ăsta ar fi trebuit să bolduiască şi "pe"-ul) si asteptarile acestora, si de aceea ei merita cele mai bune si mai profesioniste servicii in domeniu. Eforturile noastre sunt indreptate permanent catre satisfacerea celei mai exigente cerinte posibile.
Te rugam sa vizitezi site-ul nostru cat mai des, deoarece intotdeauna este actualizat cu cele mai noi informatii.
O zi placuta!
Richard Anderson
Director General UPC Romania"

Well, Mr. Anderson... blow me, that will make my day a lot nicer.
Ok, m-am mai răcorit.

"O dată nu se pune"...

Trec peste cam ce-ar putea să însemne "profesională" (dacă e la fel de profesională ca banneru' mă lipsesc bucuros, am devenit aproape imun la lipsa diacriticelor, chiar şi cînd e vorba de un muzeu ca Antipa) şi mă gîndesc că "duda" le va deveni evidentă abia la anu', cînd vor vrea să scrie "Prima expoziţie..... - ediţia a II-a"...

- Ce-ai mîncat la firmuliţă? - Sărmăluţe şi ciorbiţă...

Cum spuneam... avem un sediu nou care, între noi fie vorba, se învecheşte pe zi ce trece. Arătăm, cum s-ar zice, a corporatişti. Fără să şi fim, desigur. Să schimbi tot personalul cu nişte zombies adecvaţi noului ambient nu prea se renta, aşa ca noi tot ăia sîntem.
În bucătăria special amenajată (NWOWL), mă rog, cu tot tacîmul (frigider inox cît uşa, maşină de spălat vase, mobilier "la zi" etc.), marea familie de la "vînzări" suprasolicita ieri cuptorul cu microunde, vîrînd în el farfurii pline ochi cu sarmale şi ciorbă de roşii cu găluşte, toate astea aduse "de-acăsică" în borcane. Mirosea a cantină. Şi cînd te gîndeşti că sînt încă tineri...