Disclaimer...

Deviațiile din stînga paginii nu-mi aparțin. Dar, întrucît am uitat să las pe card bani suficienți (așa cum m-am confesat un post mai jos, I'm not rich), deviantart n-a mai putut să-și tragă cei 5 dolari prăpădiți cu care să-mi țină în viață abonamentul și, implicit, widget-ul prin care îmi promovez „lucrările“. Așa că, pînă mîine seară, admirați poze de aiurea. Sper să nu apară și „nuduri artistice“. Nu vreți să știți cît de elastică e definiția asta pe deviantart...

Cuvintele mele...

Aceasta este o leapșă de la Tomata, dintr-o categorie menită să mai ridice vălul de pe identitatea celui care și-o ține „la cutie“, sau poate doar să dezvăluie niște mecanisme de gîndire asociativă. Avem deci o listă de stări, conjuncturi sau repere personale la care trebuie să reacționăm scurt, cît mai scurt, de preferință într-un singur cuvînt. Ceea ce, desigur, e de cele mai multe ori destul de greu sau imposibil (de exemplu, cît de probabil e ca titlul cărții favorite să fie compus dintr-un singur cuvînt?)... Unele sînt simple și aproape induc răspunsul, în dreptul altora eschivăm elegant :)

Yourself: selfish
Your Spouse: error 404
Your Hair: dirty
Your Mother: far
Your Father: dead
Your Favorite Item: computer
Your Dream Last Night: missed, I was sleeping :)
Your Favorite Drink: Dubonnet
Your Dream Car: Opel
The Room You Are In: living
Your Ex: error 404
Your Fear: earthquake
What You Want To Be In Ten Years: alive
Who You Hung Out With Last Night: nobody
What You’re Not: rich
Muffins: yummy!
One of Your Wish List Items: dressing
Time: short
The Last Thing You Did: coffee refill
What You Are Wearing: casual
Your Favorite Weather: sunny
Your Favorite Book: Perfume (P. Süskind)
The Last Thing You Ate: cheese cream & olive bread
Your Life: boring
Your Mood: grumpy
Your Best Friend: best
What Are You Thinking About Right Now: sea
Your Car: wish
What Are You Doing At The Moment: go figure! :)
Your Summer: past
Your Relationship Status: commited
What Is On Your TV: commercials
What Is The Weather Like: windy
When Was The Last Time You Laughed: today

Întrucît îmi e greu (lene, foame, somn?) să fac nominalizări pentru propagarea lepșei, închei doar cu o invitație către toți cei interesați: vă serviți? :)

Update: mai hotărît sau mai ezitant, s-au înfruptat pînă acum Raluca și Iubika...

Seara, la un colț de cotitură...

Un țigan bătrîn, din acela cu care ai putea cîștiga un concurs foto de portrete inedite, vînează credincioși ortodocși miloși (-oși-ocși-oși, chiar - oare cum se numește chestia asta din perspectivă ortoepică?) la gura unei curți de biserică. Încercarea lui de a profita de pe urma ignoranței mi se pare mult mai inofensivă decît cea a „instituției“ lîngă care stă. Îmi vede punga cu struguri și-mi cerșește cîțiva. Îi scot un ciorchine și i-l pun în palma murdară, întinsă spre mine aproape imperativ: „Vezi că sînt nespălați"...

Enormitatea pe care i-am spus-o îmi apare abia acum în toată splendoarea...

Big deal...

S-a furat un palmier. Din buricul orașului, de sub ochii unui polițist, ziua pe (deja) răcoare. Polițistul n-a intervenit pentru că era de la circulație, de-aia. Diviziunea muncii, bă. Speculațiile ajung pînă la scenariul în care hoțul își dorea cu ardoare o ambianță tropicală în fundul curții. Să se trezească în fiecare dimineață cu o senzație proaspătă de aloha hey... whatever.
Eu l-aș fi furat pe polițist și l-aș fi plantat într-un ghiveci, pe balcon. Să crească mare și să înflorească, apoi să-l polenizeze toate vietățile pînă își uită numele. Să mă îmbete mirosul pătrunzător de siguranță și încredere. Să mă trezesc în fiecare dimineață cu senzația că trăiesc într-o țară păzită măcar zi-lumină.

Discuri, plăci, viniluri...

În urma unui post de la Doru (aka Fragile Matter), scris în urma unui post de la mine (și uite-așa... ori închidem bucla, ori o facem permanentă), m-am hotărît să pun și eu pe masă cîteva viniluri, dimpreună cu instrumentul care le face să sune frumos și care e incomparabil mai aducător de plăcute nostalgii decît sculele din zilele noastre. Aici s-ar putea să am eu o problemă, nu neg...

Nu sînt un fan al sistemelor "n.1" și nici al portabilelor. Întotdeauna am fost de părere că o pereche de incinte acustice sănătoase, legate temeinic la un amplificator decent, inspiră mai multă încredere și oferă un sunet mult mai cinstit decît "surround"-urile, oricît de branduite ar fi ele.
Deci: Unitra GS-431 cu servo photoelectronic regulation system :)

Pe românește: atunci cînd platanul se rotește și liniuțele de pe marginea lui nu stau aparent nemișcate, există un acord fin pe bază de potențiometru care modifică viteza de rotație. Cu alte cuvinte, e un fel de „acționați butonul balans pînă obțineți rezultatul dorit“, frază celebră cîndva pe Radio România Tineret, atunci cînd începeau emisiunile stereo și erai invitat să-ți reglezi recepția.
Exemplarul de mai sus a fost achiziționat la ofertă, dintr-un atelier de reparații audio-video. S-ar mai găsi și acum dacă ar mai exista atelierele cu pricina dar, în stare bună, ar avea probabil preț de anticariat. Adică mare. Nu mai țin minte dacă l-am cumpărat înainte sau după decembrie '89, ceea ce mă face să mă gîndesc că ar fi fost o idee bună să scriu pe el data, așa cum se vede mai jos pe unele dintre copertele discurilor. Așa e la bătrînețe, vine o vreme cînd începi să regreți că nu ți-ai presărat drumul cu firimituri...
Enough talking, iată și „plăcile“:


Cam ăsta ar fi repertoriul românesc. Să purcedem deci și la cîteva piese din repertoriul internațional:


Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă - The Icon :)
Dintre toate acestea (și dintre alte cîteva) selectez din cînd în cînd mostre pe care vi le prezint la rubrica Muzică pentru cei mici – un pretext destul de transparent ca să mă bucur eu însumi, ca să nu uit... ca să nu mă tîmpesc. Pentru că, dincolo de faptul că sînt de multă vreme niște suporturi media expirate (și tocmai de aceea), vinilurile au un avantaj zdrobitor, din punctul meu de vedere, și sînt întotdeauna 100% environmental safe: există un gen muzical care lipsește cu desăvîrșire de pe ele... guess which one.
După atîta imagine parcă ar pica bine și ceva sunet. „Aceasta, dragul meu confrate, ne dă alean și sănătate!“, cum bine zicea Arghezi.
De pe prima poză deci, Domino în concert la Club A, 1981 - Prefață. Enjoy:

Later edit: scuze, melodia a fost timp de cîteva ore indisponibilă pentru că mi-am prins urechile pe la eOk.ro - acolo nu poţi uploada piese care există deja (ceea ce e un lucru bun) şi dublurile sînt şterse. Acum s-a rezolvat! :)

Earthquake bulletin

Van Halen Delight

Dintre puținele viniluri care au supraviețuit în mica mea colecție, mai aterizează din cînd în cînd pe platan și Women and Children First, 1980. Van Halen, așa cum se scrie, nu „ven heilăn“.

Plecarea lui David Lee Roth, prin 1985, oarecum dat afară pe motiv că gusturile sale muzicale nu mai corespundeau cu cele ale fraților Van Halen (nemulțumiți – așa cum se zvonea – și de jocul de scenă prea „amplu“), a marcat începutul unei lungi perioade de rătăcire. Deveniseră o trupă fără voce. Sammy Hagar s-a dovedit a fi un vocal ok (dar stîngaci în tentativa de a-l imita pe Roth) doar retroactiv, pentru că al treilea – Gary Cherone – a fost de-a dreptul penibil. Iau act cu bucurie de faptul că „măscăriciul“ Roth s-a întors acum și în 2007 a avut un turneu prin locurile de origine cu trupa căreia i-a dat adevărata identitate.


Romeo Delight

Corporatistul incert

Junior. Senior. Profit. Specialist. Assistant. Representative. Sales. Market share. Meeting. Marketing. Training. Planning. Branding. „-ing“. Target. Goals. Newsletter. Team spirit. Department. Nine to five. Resources. Company values. Achievements. Job. Powerpoint, Word, Excel. Team building. Best effort. Opportunities. Income. Office. Informal. Rucsac.

Pudding? Acasă?...

Zic...

„Probleme cu căderea părului?" – o expresie citită și auzită foarte des pe la știrile menite să îndulcească viața celor chinuiți de începutul de chelie sau prin reclamele pentru loțiuni-minune – mi-a provocat o revelație, zic eu, de bun-simț: dacă îți cade părul, e foarte probabil că problemele sînt de semn contrar, adică cu rămînerea lui pe cap...
Altfel, e cam cum zicea Borcea într-un moment de „luciditate": „Asta e, am fost lipsiți de neșansă".
Pentru neavizați, Borcea e ăla care plînge cînd rîde Steaua. Și viceversa.