sâmbătă, 25 septembrie 2010

Hai să...

Într-o țară cu iz de hoit, instituțiile guvernamentale se dovedesc incapabile să-mi cheltuie banii cu folos. Se asociază în schimb ca lipitorile cu acțiunile ONG-urilor. N-am nimic cu ideea ca un ONG să mă îndemne să curăț mizeria altora, pot ignora așa ceva. Dar să mă îndemne primării, prefecturi și firme de salubritate e chiar culmea nesimțirii.
Singura părere pe care o am despre Let's do it... este una proastă. Asta e, nu pot să fiu cvasi-antisocial și în același timp să mă dea simțul „civic“ afară din casă. Am exact atît cît îmi trebuie.
Cu prea puțin, aș fi unul dintre cei din cauza cărora se iese azi la curățenie. Nu sînt.
Pe cel care îmi prisosește îl arunc. Fără să fac mizerie, că e biodegradabil. Surplusul de bun-simț nu-l poți dona celor cu deficit, poți doar să încerci să compensezi. Nu vreau.
Let's do some thinking, though:
– Cei care ies la strîns de gunoaie nu sînt deci dintre cei care le aruncă. Sînt ceilalți.
– Ziua de sîmbătă e aleasă cel puțin nefericit. Duminică e zi de grătare...
– Ideea că pe aruncătorul de zoaie îl intimidează curățenia e o mică tîmpenie. Cea mare e să pretinzi că i-ai atras atenția strîngînd după el.

luni, 20 septembrie 2010

Prea mult verde strică, vezi?