marți, 26 februarie 2008

Elefantul, vrăbiuţa...

... plus bursucul şi maimuţa, lucrau cu aprindere la o întreprindere. Din pădurea tutelară mai ieşeau şi pe afară. Se iveau adică, din cînd în cînd, ocaziile unor deplasări în pădurile îndepărtate, de cele mai multe ori în jungla de peste mări şi ţări. Aceste deplasări purtau numele de specializări sau simpozioane, dar pînă şi elefantul ştia că nu sînt decît pretexte pentru alungarea monotoniei şi a sindromului de pădure mică şi periferică, mici excursii în locuri cu multă verdeaţă şi mult soare. Anual, se întîlneau în junglă lighioane din toate colţurile lumii, schimbau impresii sau liste de contacte şi învăţau unele de la altele cum să transforme crengile în liane sau cum să aclimatizeze arborele de cauciuc la zona temperat-continentală.
Sigur că maimuţa ar fi fost cea mai îndreptăţită să meargă în aceste deplasări. Se născuse acolo, cunoştea limba... era pe profilul ei. Ar fi fost o bună ocazie pentru ea să-şi aprofundeze cunoştinţele cu care venise aici şi pentru care pădurea tutelară o plătea (prea mult, şuşotea adeseori bursucul pe la urechile mari ale elefantului). Elefantul însă nu era de aceeaşi părere cu a maimuţei, iar părerea elefantului strivea orice raţionament. Pe de altă parte, elefantul avea o slăbiciune nedisimulată pentru vrăbiuţă şi n-ar fi plecat nicăieri fără ea. Ciripea frumos şi mai ales ciripea ce trebuie. Degeaba avea maimuţa deget opozabil. Apoi bursucul de la HR... cum să-l laşi în pădure, cînd putea şi el să vadă de aproape o frunză de palmier sau o dungă de zebră?
Fire adaptabilă prin definiţie, maimuţa învăţase aşadar că nu tot ce zboară se şi mănîncă, cel mai bun exemplu era vrăbiuţa, pe care elefantul o păzea ca pe ochii din cap, o drăgălea şi-i îndeplinea pînă şi cea mai neînsemnată dorinţă. Şi pînă la urmă, gîndea ea cu amară ironie, la ce bun să se deplaseze atît? Iată, junglă avea şi aici.

Disclaimer: orice asemănare cu animale reale e forţată şi rău intenţionată. Cu atît mai mult cu cît, în majoritatea cazurilor, la HR nu întîlneşti prea des un bursuc, ci o vacă.

luni, 25 februarie 2008

Am placă de bază şi mă pozez cu ea


Aşa cum mi-am promis (mie însumi, sînt singurele promisiuni pe care le onorez – nu pentru că aş fi un neserios, ci pentru că altora nu prea le fac promisiuni), am început asamblarea noului calculator. Cu placa de bază: MSI K9A2 Platinum V2. Fan MSI. Şi fan AMD, desigur. Puţin peste 5 bulioane, de la Mario Soft, singurii care nu au ridicat din sprîncene şi care nu mi-au sugerat alte variante pe care le aveau în stoc, mai ieftine şi mai bune.
Acum, la începutul lui martie, cînd toţi masculii aleargă ca bezmeticii după mărţişoare şi frezii (he he), urmează carcasa şi sursa. Posibil să fie doar carcasa la tura asta, încă n-am aflat cîţi bani iau din şpăgi. Prima să fie un Antec P182B iar sursa, ceva pe la vreo 650W. Apoi Phenom-ul, dacă se îndură ăia să-i dea drumul pe piaţă şi versiunii de 9700.
Nu-mi fac probleme, după ce voi fi terminat cu calculatorul îmi vor rămîne de rezolvat – ca întotdeauna – celelalte: dinţii din gură (pe scurt, dinţii), termopanele şi încă vreo două-trei scînduri de la Ikea. Dacă nu cumva o să înceapă să ningă şi o să fie nevoie să umblu după bradul de Crăciun...

sâmbătă, 23 februarie 2008

Ieurovizion until you drop

La ora la care scriu aceste rînduri, pe TVR1 are loc finala-finală a concursului de şlagăre în devenire (unde e Moculescuuu???). Un eşantion important de telespectatori stă cu sufletul la gură şi cu pumnii strînşi. Se trimit SMS-uri ca la balamuc. Se votează. Cu ocazia asta mi-am adus aminte că am o nelămurire: cătălinul - vocea dulce de dincolo de Prut, cînd nu cîntă în engleză, în ce limbă cîntă? A declarat ceva în acest sens?
Spun asta pentru că, ştiu bine, la el acasă nu se vorbeşte româna ci moldoveneasca. Limbă oficială, nu aşa... La fel de oficială ca şi republica aia.
Paranteză: cînd FYROM (Former Yugoslav Republic Of Macedonia) şi-a declarat independenţa, grecii au sărit de cur în sus, că ei au o provincie care se numeşte chiar aşa – Macedonia, iar asta i-ar fi întărîtat pe macedonenii lor la secesiune. Sau invers, pe macedonenii cu ţară proprie la revendicarea provinciei greceşti.
Nouă nu ne pute că sîntem oarecum în aceeaşi situaţie. Dimpotrivă, ne bucurăm că ne-am procopsit brusc cu încă o limbă străină la CV. Să moară bibi, sînt bilingv în timp real! Dacă statele Americii de Sud ar avea mai multă verticalitate, cu un efort minim aş deveni de-a dreptul poliglot: braziliană, argentiniană, chiliană...

Later edit: n-am stat decît 5 minute pe TVR1, am doar o lămîie în frigider.

vineri, 22 februarie 2008

Mamă ce bun sînt...




You Are 46% Evil



You are evil, but you haven't yet mastered the dark side.

Fear not though - you are on your way to world domination.


Cred, totuşi, că n-am fost suficient de sincer. Am lăsat nişte chestii nebifate p-acolo...

vineri, 15 februarie 2008

Sporuri


Funcţionarul public primeşte spor pentru faptul că e public, niiice. Şi pentru că i-au pus un calculator pe birou, deşi el se simţea mult mai în largul lui pe vremea cînd înota prin dosare, i-au mai dat spor şi pentru ăsta. Orice lucru cu care nu ştii să umbli devine un factor de stres, nu-i aşa?
Semnificaţia sporului de antenă mi-a scăpat. Să fie oare legat de frecvenţa supărătoare cu care li se fac din cînd în cînd publice modul de viaţă şi ritualurile de împerechere?

Fulguie de n-avem aer...

Într-un buletin meteo matinal (un fel de a spune, matinal la mine înseamnă în imediata vecinătate a prînzului), am auzit azi că vremea se răceşte accentuat pentru cîteva zile. Despre eventualele ninsori: „Vor fi fulguieli – cum le spunem noi – ici şi colo, fără mare însemnătate“. Acuma, fulguieli le spunem şi noi ceilalţi, aşa bănuiesc. Şi cînd spunem asta, ne imaginăm cîţiva fulgi răzleţi de zăpadă, anemici şi de neluat în seamă. Ici şi colo, vorba meteorologului. În nici un caz ceea ce se întîmplă acum în Bucureşti. Sînt toate şansele ca mîine peisajul să arate la fel ca în urma ultimei „fulguieli“, aia de la începutul anului. Atunci însă au nimerit-o cu previziunile. Iar diferenţa dintre fulguială şi viscol e similară cu aceea dintre predicţie cît de cît ştiinţifică şi dat în bobi. Mare.

joi, 14 februarie 2008

14 februarie: roz cu picăţele

Lumea nu e roz, o privim noi prin cioburi colorate. La tine cum se vede? Un astfel de ciob e şi motivul pentru care azi cerul nu mai e albastru. Nici măcar nu mai e cer, e ceruleţ.
Singura experienţă care contează e a ta. Şi tocmai din cauza asta nu văd vreun motiv pentru care ai fi tentat să le cunoşti pe ale altora. Mai ales că n-au nici un efect. Printr-un concurs nefericit de împrejurări şi plasarea într-un anturaj nepotrivit, ai putea afla că toţi bărbaţii sînt nişte porci, de exemplu. Şi uite-aşa, femeie fiind, intri fără să vrei sub stigmatul zoofiliei.
Se povesteşte că de V-Day se şterg cu buretele o groază de chestii, de importanţă capitală în oricare altă zi: că ea a ocupat toată policioara de la baie cu anticelulitice sau co-enzime Q, că el duhneşte a bere şi a scrum de ţigară orice-ar face, că ea se smiorcăie prea des sau că el e din ce în ce mai insensibil. Nimicuri.
Uite, azi parcă ai găsit ceva mai mult spaţiu pe policioară. Dacă nu cumva e doar faptul că azi te mulţumeşti tu cu mai puţin, fără să-ţi dai seama. Ea urmează să-ţi spună că de fapt miroşi a bărbat adevărat, să nu mai plîngă din orice şi tu să te prefaci că-ţi pasă.
Pînă a doua zi:
Iubi, duci şi tu gunoiul?

P.S.: Îi mulţumesc pe această cale mamei mele care m-a ferit de prenumele "Vali".

Don't you think it's sometimes wise not to grow up?...

luni, 11 februarie 2008

Earthquake bulletin 2

sâmbătă, 9 februarie 2008

Earthquake bulletin



Ştii care e cel mai rău lucru care ţi se poate întîmpla după un cutremur, da?
Să rămîi fără replică...

----------------
Listening to: The Rolling Stones - Sister Morphine
via FoxyTunes

Heaven

Pentru că n-am nimic de spus/scris, pentru că mi-e cam lene... dar mai ales pentru că îmi asum cu mîndrie obtuzitatea de a asculta mereu şi mereu aceeaşi muzică. A Lor. Iar tu ai fost mereu poate prea în ton cu trendurile ca să-ţi dai seama că au de toate...

De ce e post read-only: pentru că eu am împărţit de multă vreme muzica în trei categorii: proastă, bună şi Rolling Stones... iar discuţii cu argumente pro sau contra port numai despre primele două.
----------------
Listening to: The Rolling Stones - 02 100 Years ago
via FoxyTunes

luni, 4 februarie 2008

Jamming with an apple pie

După îndelungi ezitări ("o fi bine să mă laud cu aşa ceva?"), a ieşit pînă la urmă că "nu contează" :)

Deci: un sul de foaie pentru plăcintă în congelator, uitat acolo de anul trecut. E foarte probabil că atunci cînd l-am cumpărat nu m-am gîndit la nimic concret, dar faptul era deja consumat, îl aveam şi trebuia să fac ceva cu el.
Am tras cu ochiul la prima reţetă de plăcintă cu mere găsită pe Google: se dau merele prin răzătoare, un pic de zahăr vanilinat, un pic mai mult de zahăr nevanilinat, scorţişoară... toate astea amestecate şi trecute printr-un proces de călire uşoară. Argumentul era că dacă merele lasă prea multă zeamă la copt, foaia de la bază nu se coace cum trebuie. Mi s-a părut logic.
Personal touch/inovaţie: în compoziţie am adăugat şi aproximativ o cană de nucă pisată.
Restul e mecanică: foaie de plăcintă întinsă în tavă (pe hîrtie de copt) compoziţia călită deasupra, din nou foaie de plăcintă şi fuga la copt timp de 30 de minute.
Dacă însiropez ce-am scos din cuptor aş putea la fel de bine să le intitulez baclavale sau sarailii. M-am uimit pe mine însumi, încă o dată. Însă a doua oară ştiu sigur că n-o să-mi mai iasă. A fost un moment unic de improvizaţie. O irepetabilă plăcintă cu mere.

duminică, 3 februarie 2008

Beyond the limits... indeed

PC zone, una dintre multele firme de comerţ on-line care oferă preview-uri colorate ale unor produse cu stoc incert sau inexistent, îşi ia sloganul în serios şi lansează discret the ultimate challenge: montarea cu de-a sila a unui AMD pe soclul LGA 775.
Tip: dacă nu reuşeşti în trei ani de zile (cît e perioada de garanţie), ia un ciocan mai mare...

sâmbătă, 2 februarie 2008

Prea devreme...

Ai ieşit la plimbare în parc azi, da? Sau pe strasse, scos din casă de vremea primăvăratică şi de ciripitul păsărelelor. Ţi s-a părut că zăreşti chiar şi un pui de gîză. Cu siguranţă, te-ai gîndit că dacă ar ţine-o aşa trei-patru zile la rînd ar înmuguri şi pomii. Şi s-ar evapora şi ultimele petice de zăpadă rămase de la marea ninsoare. Poate că ţi-ai revizuit şi colecţia de primăvară din dressing. Ai fost destul de agitat azi, înăuntru şi afară. Ai obosit mai repede ca de obicei, avanpremieră la celebra astenie. A fost frumos, ce mai...
Toate astea însă au un scop: să ai de unde să te prăbuşeşti din nou în cenuşiul celei mai parşive luni din an - februarie. Nici un anotimp nu mai e cum obişnuia să fie... la fel şi cu tranziţiile dintre ele. So, hold your horses ranger...