sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Leapșă cu carte

Tot de la Ana:

1. Cînd citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu îndoi niciodată colțurile paginilor, e urît dacă faci asta.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?
Îmi e neclar cam ce poate însemna „în ultimul timp“, dar dacă „acum doi ani“ se încadrează în marja de eroare... a fost „Povestea Rolling Stones“ de Ioan Big.

3. Citiţi în baie?
Da, dar numai lecturi ușoare.

4. V-aţi gîndit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Nu chiar o carte. Și, din fericire, mi-am dat seama la timp care îmi sînt limitele.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Cred că trebuie să rămînă de carte și nu de marketing și să fie alcătuite de edituri, nu de trusturi de presă.

6. Care este cartea preferată?
Într-o vreme aș fi enumerat cîteva titluri. Acum nu mai cred în relevanța unui răspuns anume.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Categoric nu.

8. Ce părere aţi avea de o întîlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
În nici un caz nu le-aș mărturisi transpirat cît de mult mi-au plăcut cărțile lor. Aș prefera, după ce i-am citit, să-i ascult tot eu pe ei.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Numai în anumite circumstanțe și depinde de carte. Beletristică nu.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
a. Nu mă apuc să citesc decît dacă subiectul mă atrage înainte de primele cuvinte. Nu aștept apariția interesului după douăzeci de pagini și nici vreun paragraf revelator imediat înainte de coperta a IV-a.
b. Uneori, în cazul meu, lectura nu e un act de voință proprie. Am citit mult prin natura meseriei, obligat să parcurg texte pe care nu-mi doream să le citesc. Patetic spus, aici cărțile m-au ales pe mine.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Așa ceva nu există.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Lectura nu e un ritual. Nici măcar pentru unul ca mine, care citește foarte rar.

13. Cînd citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Obișnuiam să ascult muzică și am pățit-o. Acum nu mai pot să disociez „Cvartetul din Alexandria“ (Lawrence Durell) de Dire Straits.

14. Vi s-a întîmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Sigur că da. Cam jumătate din „bagajul“ meu de cărți citite e format din lecturi electronice. Multe dintre ele, înainte ca termenul să fi fost inventat.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sînt împrumutate?
La cît citesc benevol, îmi pot permite să cumpăr. Întrebarea asta îmi aduce aminte de o temă foarte „dragă“ mie, industria muzicală... to be discussed, la un moment dat...

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?
O memă.

joi, 14 ianuarie 2010

Citite și citate

Plecînd de la o leapșă a Anei – un citat care disecă logic distanța dintre certitudine și miracol, via posibil și probabil:
"Creierele noastre au fost construite de selecția naturală pentru a evalua probabilitatea și riscul, la fel cum ochii noștri au fost construiți pentru a evalua lungimile de undă electromagnetice. Sîntem echipați pentru a efectua calcule mentale privind riscul și șansele în domeniul de improbabilități relevant pentru viața umană. Asta înseamnă, de pildă, riscul de a fi împuns de un taur dacă tragi cu arcul în el, de a fi lovit de trăsnet dacă te adăpostești în timpul unei furtuni sub un copac singuratic, de a te îneca la traversarea unui rîu. Aceste riscuri acceptabile corespund vieții noastre de cîteva decenii. Dacă am fi biologic capabili să trăim milioane de ani și am vrea să rezistăm, ar trebui să evaluăm riscurile într-un mod diferit. Ar trebui, de pildă, să nu traversăm strada, fiindcă dacă traversezi strada în fiecare zi timp de o jumătate de milion de ani vei fi fără îndoială călcat de mașină.[...] Dacă ar exista ființe care trăiesc un milion de secole, domeniul riscurilor pe care și le-ar reprezenta s-ar extinde mult spre dreapta pe scara probabilităților. S-ar aștepta să aibă din cînd în cînd o suită perfectă la bridge și nu și-ar da osteneala să scrie acasă pentru a anunța întîmplarea asta. Dar pînă și ei ar păli dacă o statuie de marmură le-ar face cu mîna, fiindcă ar trebui să trăiești chiar și mai mult pentru a vedea un asemenea miracol.“
Richard Dawkins - Ceasornicarul orb, Humanitas, 2008