joi, 28 august 2008

Mînca-mi-ai curu', Felix

Fără false pudori, vă rog frumos. Spre deosebire de altele, care de obicei nu vă mai oripilează atît de mult pentru că le folosiți pînă își pierd semnificația și se transformă în ticuri verbale, substantivul ăsta (cur) e în dicționar. În seara asta, mai vulgar îmi sună Felix:
– Pentru că transmisia meciului Stelei a fost o porcărie tehnică de cea mai joasă speță. În primele 15-20 de minute, sunetul a fluctuat în cel mai jenant mod cu putință, nimeni de la butoane nu părea să-și dea seama care e echilibrul între canalul comentatorilor și cel al stadionului. Cînd fluctuațiile au încetat, ambianța nu se mai auzea aproape deloc, iar nivelul penibil al sunetului scos din car făcea ca inserturile publicitare să arunce difuzoarele în aer.
– Pentru că, dacă ăsta e nivelul la care Antena 1 poate să transmită Liga Campionilor, e jale. Din fericire, la următoarele meciuri va fi vorba de preluări.
– Pentru că „grafica ultramodernă“ cu care se lăudau comentatorii, cea cu dungă pe linia off-side-ului sau cu „radar“ la loviturile libere, a apărut acum 10-15 ani.
– Și, în încheiere, pentru că „Antena“ începe să transpire anacronism. Între timp s-a inventat cablul.
La eventuala întrebare „Dar de ce tocmai Felix?“ răspund simplu și fără pic de fair-play: pentru că simt o scîrbă extrem de mobilizatoare și oarecum irațională față de acest îndivid și pentru că, în rarele momente în care o exteriorizez, am de gînd să nu ratez nici un pretext.

Later Edit: cică, pentru încă un an (ultimul), Liga rămîne la Pro. Dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei, iar aici nu se așteaptă nimeni să găsească „știre corectă“. Sper.

joi, 21 august 2008

Greu de uitat (II) – Ziua 1, Ziua 2


Primele zile s-au scurs ca în Desert Storm, cu mine de partea irakiană: shock and awe...
După ce mi-am mai revenit, au început să funcționeze mulțumitor mecanismele de ignore, reject și wtf are you looking at?
A fost unul dintre momentele în care am reflectat cu oarecare admirație și părere de rău la conceptul de rasă superioară sau la discriminarea pe criterii etnice sau „regionale“. Cu părere de rău zic, pentru că barierele financiare mai există doar pentru cei ca mine și ca tine, din calea țopîrlanilor au căzut de mult. Hotelul cu tarife de cazare mult peste medie nu mi-a oferit decît abia perceptibil atmosfera de minimă decență și selecție pe care mă încăpățînez să o caut mereu. În afara lui însă, fostul Eforie Nord arăta ca o curte de biserică în plină zi de pomană.
Oamenii și mașinile lor, gunoaiele în toate stările de agregare și mamele-eroine, bătrînii, copiii și persoanele cu ei în brațe, muzica și dejecțiile fonice nu mai aveau cum să coexiste pe orizontală și păreau dispuse ca în Photoshop. Pe layere.
Din cînd în cînd, dacă erai atent, se vedea marea și aerul mirosea a apă sărată...

luni, 18 august 2008

Greu de uitat (I) – Introducerea

Litoralul românesc e același, iar în condiții de normalitate ăsta ar fi putut suna ca un compliment. Nu e însă așa din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi că, în afară de faptul că nu s-au schimbat, nesimțiții sînt din ce în ce mai mulți. Se înmulțesc ca iepurii, devin mai mobili, își cară plozii în brațe, pe umeri, în cărucioare sau pur și simplu îi tîrăsc după ei oriunde se duc. Femelele și masculii speciei tind să nu mai aibă fizionomii distinctive, ca și cum s-ar pregăti pentru următorul pas – reproducerea asexuată. Ca și cum din burțile și cefele lor s-ar putea desprinde în orice moment noi exemplare, mai euglenice și mai onomatopeice decît părinții.
Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte puține prima impresie pe care am trăit-o la sosirea pe litoral, înainte ca instinctul de adaptare să intre în acțiune.
Marile încercări (dacă nu te ucid) nu te fac mai puternic. Asta e o prosteală, așa, ca să ne jucăm de-a cuvintele. Ce nu te ucide te lasă în viață. Atît. Ca să te poți întoarce să povestești și altora grozăviile pe care le-ai văzut. Cît despre felul în care am fost cruțat și de data asta, singura certitudine e că am plecat la mare în vîrstă de 40 de ani și cînd m-am întors aveam deja 41...
To be continued...

vineri, 8 august 2008

Will I survive?

Pentru toţi cei care au aflat sau ştiau deja că plec la mare pe litoralul românesc: am ajuns.
Trăiesc. Probabil mă voi întoarce de aici viu şi nevătămat.
Îmi e greu însă să fac descrieri. Probabil voi putea mai încolo, cînd se va mai sedimenta starea de şoc. Am probleme cu naraţiunea cînd vine vorba de situaţii mult mai neutre. Iar asta nu e una dintre ele... :)

joi, 7 august 2008

Apropo de Darwin: plec la mare...

Și, dacă ar fi să cad (și mai mult) în derizoriu, aș putea să spun că mă pregătesc sufletește să mă întîlnesc cu o armată de maimuțe urlătoare. Îmi temperez primul impuls și îmi aduc aminte că 2008 e an Darwin pentru cei care nu reușesc să creadă fără să comenteze sau fără să-și pună întrebări, pentru cei care nu aleg calea cea mai confortabilă, calea prin care inexplicabilul nu trebuie să-ți mărească pupilele, ci să-ți îndoaie genunchii.
Dawkins on Darwin deci:

marți, 5 august 2008

Stare stătută de stat

O leapșă sosită de la Iubika mă provoacă să ilustrez cît mai sugestiv starea (eventual stările) prin care trec acum. Recunoscînd că nu m-am agitat prea mult în căutarea celei mai potrivite imagini (motivul principal fiind chiar starea cu pricina), iat-o:

Sursa: allposters.com

duminică, 3 august 2008

Sapă Phoenix, sapă...


Vuiește Internetul la vestea că Bush ar fi fost informat cu oarecare discreție în legătură cu o posibilă descoperire a sondei Phoenix, descoperire mai năucitoare – zice-se – decît apa găsită acum cîteva zile. Opinia generală a comentatorilor e că, dacă într-adevăr e ceva important, procedura standard de difuzare a informației va fi una de maximum containment. Ca fan nedisimulat al teoriei conspirației, nu pot decît să fiu de acord. În același timp însă, plauzibilă mi se pare și varianta genială oferită de un sceptic:
Well if they told Bush first, then maybe they found oil.
Photo: NASA/JPL-Caltech/University Arizona/Texas A&M University via astroengine.com

Nimic nou

Că s-a făcut curățenie-lună pe șantierul din pasajul Universității, la zvonul că urmează să vină în vizită primarul, asta e o știre menită să-ți mai arate încă o dată cît de mult contezi tu, ca bucureștean ordinar. În alte vremuri, jigodiile burtoase care pretind că lucrează pentru mine și care azi-dimineață transpirau sub gușă și făceau sluj în fața lui Oprescu, ar fi lipit și frunze proaspete în copacii inestetici de pe traseul „vizitei de lucru“.
Șobolanii se adaptează uimitor de bine la mediul pe care îl mișună, acum nu mai sînt doar roșii. Și nici democrația nu e cine știe ce provocare...

sâmbătă, 2 august 2008

Și șahul e pentru toată lumea

Mai ales pe Internet. N-ar fi prima oară cînd mi se întîmplă să dau peste mitocani, ăsta însă a fost și simpatic în felul lui.


Play chess online!


Cine știe o boabă de șah își dă seama că sînt ceva emoții de-o parte și de alta, pînă pe la mutarea 50. Apoi mi-a devenit evident că albul (intrat deja în mare criză de timp) a fost prea încrezător în promovarea propriului pion înaintea alor mei. Cînd finalul îmi era clar și mă asiguram doar să nu-mi fugă mouse-ul aiurea pe piese, a început să plouă cu cereri de remiză din partea stimabilului:

mdmaster: lets draw it man...u didn't deserve to win this game...as i was dominating u...

danmesser: lol, who talks about deserving something in chess?

mdmaster: come on...u playing rubbish...

danmesser: of course

mdmaster: lets draw it..otheriwse u will regret later....

(spera probabil la o remiză prin „pat“, în finalurile cu rege și regină contra rege neatenția poate fi fatală)
danmesser: preffer to regret
(apoi l-am „mătuit" ca în Cișmigiu, scurt, și i-am trimis greeting-ul de pe robot – „nice game, thanks“)
mdmaster: fuck off

danmesser: rrright


Pînă la urmă, e mult mai sigur pe Internet. Un specimen din ăsta, în viața reală, îți dă și cu tabla peste ochi la final :)

vineri, 1 august 2008

Premieră

Pentru prima oară, azi am plătit cîteva facturi prin HomeBank. De acasă adică, îmbrăcat sumar și fără să fie nevoie să mă aplec în fața vreunei ferestruici de ghișeu, dincolo de care să-mi pută a funcționar public. Să vedem unde s-au dus banii. Că de dus, s-au dus...