sâmbătă, 25 septembrie 2010

Hai să...

Într-o țară cu iz de hoit, instituțiile guvernamentale se dovedesc incapabile să-mi cheltuie banii cu folos. Se asociază în schimb ca lipitorile cu acțiunile ONG-urilor. N-am nimic cu ideea ca un ONG să mă îndemne să curăț mizeria altora, pot ignora așa ceva. Dar să mă îndemne primării, prefecturi și firme de salubritate e chiar culmea nesimțirii.
Singura părere pe care o am despre Let's do it... este una proastă. Asta e, nu pot să fiu cvasi-antisocial și în același timp să mă dea simțul „civic“ afară din casă. Am exact atît cît îmi trebuie.
Cu prea puțin, aș fi unul dintre cei din cauza cărora se iese azi la curățenie. Nu sînt.
Pe cel care îmi prisosește îl arunc. Fără să fac mizerie, că e biodegradabil. Surplusul de bun-simț nu-l poți dona celor cu deficit, poți doar să încerci să compensezi. Nu vreau.
Let's do some thinking, though:
– Cei care ies la strîns de gunoaie nu sînt deci dintre cei care le aruncă. Sînt ceilalți.
– Ziua de sîmbătă e aleasă cel puțin nefericit. Duminică e zi de grătare...
– Ideea că pe aruncătorul de zoaie îl intimidează curățenia e o mică tîmpenie. Cea mare e să pretinzi că i-ai atras atenția strîngînd după el.

2 Comments:

doulfe said...

Proiectul a avut mai mult scopul de a aduna oameni pentru o cauza. Tocmai de aceea s-a anuntat cu zambetul pe buze ca au fost, vezi-doamne, 150.000 de voluntari! A contat faptul ca 150.000 de romani au reusit sa se adune pentru a face ceva, nu a contat faptul ca 150.000 de oameni nu aveau cum sa curete o tara asa mare. Dovada ca s-a curatat foarte putin.

MeSSeR said...

Ideea mea e că voi refuza cu încăpățînare să cosmetizez prin voluntariat eșecurile administrației, tocmai acolo unde o plătesc ca să aibă succese :)

Trimiteți un comentariu

Eu scriu, tu comentezi, eu moderez... Aritmetic vorbind, avantaj eu.