joi, 21 august 2008

Greu de uitat (II) – Ziua 1, Ziua 2


Primele zile s-au scurs ca în Desert Storm, cu mine de partea irakiană: shock and awe...
După ce mi-am mai revenit, au început să funcționeze mulțumitor mecanismele de ignore, reject și wtf are you looking at?
A fost unul dintre momentele în care am reflectat cu oarecare admirație și părere de rău la conceptul de rasă superioară sau la discriminarea pe criterii etnice sau „regionale“. Cu părere de rău zic, pentru că barierele financiare mai există doar pentru cei ca mine și ca tine, din calea țopîrlanilor au căzut de mult. Hotelul cu tarife de cazare mult peste medie nu mi-a oferit decît abia perceptibil atmosfera de minimă decență și selecție pe care mă încăpățînez să o caut mereu. În afara lui însă, fostul Eforie Nord arăta ca o curte de biserică în plină zi de pomană.
Oamenii și mașinile lor, gunoaiele în toate stările de agregare și mamele-eroine, bătrînii, copiii și persoanele cu ei în brațe, muzica și dejecțiile fonice nu mai aveau cum să coexiste pe orizontală și păreau dispuse ca în Photoshop. Pe layere.
Din cînd în cînd, dacă erai atent, se vedea marea și aerul mirosea a apă sărată...

4 Comments:

Doru Oprişan said...

Sa-ti fie rusine ! :) Daca citeai ce am scris eu inainte sa pleci tu la mare, alegeai altceva decat Eforie Nord.. De fapt, altceva decat Romania.
Asa-ti trebuie ! :)

MeSSeR said...

:) Cînd am citit ce-ai scris, eram deja acolo, gata să experimentez pe propria-mi piele :)

Doru Oprişan said...

Next time, crede si nu cerceta pe propria-ti piele ! :)

MeSSeR said...

Nimic nu se compară cu experiența personală :)

Trimiteți un comentariu

Eu scriu, tu comentezi, eu moderez... Aritmetic vorbind, avantaj eu.